O isterie de prisos

Deşi unii dintre adversarii domniei sale vorbesc de o reantoarcere la ipostaza suspendării, legea e clară. Numărul insuficient de votanţi e considerat o respingere a iniţiativei de demitere a preşedintelui. Şi dacă, la Referendum, majoritatea s-ar prezenta pentru demiterea lui Traian Băsescu, prin invalidarea Referendumului domnia sa revine la Cotroceni. Dacă la vot vin peste jumătate din cei inscrişi pe liste, şi, prin asta, Referendumul e valabil, demiterea preşedintelui e aprobată potrivit articolului 10 al Legii Referendumului, dacă a intrunit majoritatea voturilor celor inscrişi pe listele electorale

Pe toate posturile tv şi in toate ziarele care inţeleg echidistanţa profesională ca o prestaţie de chibiţi isterici s-au lansat semnale de alarmă privind o tentativă a forţelor obscure de a bloca in audio-vizual campania lui Traian Băsescu pentru Referendum.

Sub presiunea acestor activişti fără nici o legătură cu gazetăria, repetand prestaţia de agitatori din 2004, CNA s-a intrunit pentru a stabili reguli riguroase de reflectare de către posturile de radio şi televiziune a Referendumului pentru demiterea preşedintelui Romaniei. La randu-i, Parlamentul, şi el isterizat in chip nefiresc, a decis marţi, 24 aprilie 2007, constituirea unei Comisii parlamentare speciale de repartizare şi monitorizare a timpilor de antenă. Desigur, ca orice confruntare electorală, Referendumul trebuie să se desfăşoare in chip corect. Din acest punct de vedere exista riscul ca indeosebi tabăra pro Băsescu să invadeze micile ecrane prin disponibilitatea preşedintelui autosuspendat de a strange cat mai multe maini, şi a liderilor PD şi PLD de a da din gură, scutiţi cum sunt de orice responsabilitate in administrarea ţării.

Isteria care a lovit insă ambele tabere mi se pare absurdă şi, mai ales, fără nici o legătură cu viaţa reală. Aşa cum am mai scris, Referendumul nu are o miză reală. Dat fiind că, graţie Curţii Constituţionale slugarnic FSN-iste, Legea Referendumului a fost confirmată in varianta sa aberantă din 24 februarie 2000, problema demiterii lui Traian Băsescu nu se pune.

Astfel, prin articolul 5, aliniatul 2, ea condiţionează valabilitatea Referendumului de participarea a cel puţin jumătate plus unu din numărul persoanelor inscrise pe listele electorale. Dacă la Referendum nu se prezintă cel puţin 9 milioane de cetăţeni, Referendumul nu e validat. In aceste condiţii, indiferent de scorul obţinut de Traian Băsescu, domnia sa revine la Cotroceni.

Deşi unii dintre adversarii domniei sale vorbesc de o reantoarcere la ipostaza suspendării, legea e clară. Numărul insuficient de votanţi e considerat o respingere a iniţiativei de demitere a preşedintelui. Şi dacă, la Referendum, majoritatea s-ar prezenta pentru demiterea lui Traian Băsescu, prin invalidarea Referendumului, domnia sa revine la Cotroceni. Dacă la vot vin peste jumătate din cei inscrişi pe liste, şi, prin asta, Referendumul e valabil, demiterea preşedintelui e aprobată potrivit articolului 10 al Legii Referendumului, dacă a intrunit majoritatea voturilor celor inscrişi pe listele electorale.

Ce inseamnă asta? Cea mai mare participare din perioada postdecembristă a fost cea de la prezidenţialele de la 20 mai 1990: 86%. Admiţand prin absurd că vor ieşi 86% din cetăţeni, demiterea lui Traian Băsescu ar cere peste 8 milioane de voturi. Practic imposibil.

In aceste condiţii, pentru ambele grupări Referendumul are doar o miză de palmares.

Gruparea pro Băsescu speră intr-o ieşire masivă la vot in favoarea preşedintelui autosuspendat, astfel incat acesta, revenit la Cotroceni, să poată invoca in cruciada de răzbunare impotriva adversarilor mandatul incredinţat de popor.

Gruparea anti-Băsescu speră intr-o participare redusă, dublată de un scor slab obţinut de preşedintele autosuspendat. Astfel incat, revenit la Cotroceni, Traian Băsescu să poată fi contracarat prin invocarea eşecului intoarcerii sale la Popor.

Se inţelege că miza Referendumului nu e scorul, ci participarea celor inscrişi pe liste. Această participare nu depinde insă decat in mică măsură de campania de la radio şi televiziune.

1) Televiziunile generaliste nu mor de dragul politicului şi, in consecinţă, nu credem că se vor grăbi să inlocuiască emisiunea gen Dansez pentru tine sau Ciao Darwin! cu dezbateri pro sau contra suspendării.

Şi nu pentru că ar fi interesate ca lumea să nu iasă la vot, ci pentru că taberele in confruntare şi-au stabilit deja clişeele de propagandă electorală. Confruntările de pană acum se rezumă la dueluri verbale, lipsite de orice scanteie de originalitate.

Televiziunile de ştiri, singurele interesate de transmisii in direct şi talk-show-uri, formule care economisesc banii, au o audienţă redusă la cateva sute de mii de persoane. Catastrofal de redusă dacă ne gandim că numărul celor inscrişi pe listele electorale e de cel puţin 17 milioane de romani.

Prezenţa la vot, dar şi scorul de la Referendum depind astfel de capacitatea celor două grupări de a merge in teren pentru a convinge. Abia acum se va vedea forţa din teritoriu a celor două grupări. A PD şi PLD din gruparea pro-Băsescu, a PSD şi PRM din gurparea anti-Băsescu. Din acest punct de vedere putem spune că Referendumul e un test excelent pentru toate partidele politice in perspectiva anului electoral din 2008.