Sambata, 12 noiembrie 2005, ora 19:30. Palatul Victoria. Dupa zece ore, negocierile dintre Guvern si sindicatele din Invatamant au intrat intr-un impas. Sindicatele refuza sa semneze proiectul de Acord prin care Educatiei Nationale i se da 5% din PIB doar pentru promovarea reformei. Moment de maxima tensiune mediatica.
Televiziunile de stiri au consacrat intreaga zi negocierilor de la Palatul Victoria: transmisii in direct, editii speciale, comentarii ale analistilor politici. Jurnalele televiziunilor generaliste, incepute la 19:00, s-au ocupat si ele pe larg de impasul in care a ajuns Guvernul. Intamplarile de la Palatul Victoria capata conotatia unui eveniment dramatic la nivel national. Soarta tarii pare a depinde de solutionarea conflictului.
La 19:30, cand toate televiziunile transformasera Palatul Victoria intr-un soi de sediu al CC din dimineata caderii lui Ceausescu, soseste la fata locului, intempestiv, Traian Basescu. Un gest calculat sa aiba un impact mediatic urias. Daca insusi presedintele s-a urcat in masina si a dat fuga pana la Palatul Victoria, inseamna ca situatia e cu adevarat dramatica. Tara se afla, vorba lui Ion Antonescu, pe marginea prapastiei.
Dupa o ora, presedintele pleaca. Premierul Calin Popescu Tariceanu apare in direct la posturile tv pentru a anunta ca negocierile s-au incheiat cu un
proiect de acord asumat si de liderii sindicali, care au cerut totusi sa se consulte cu teritoriul. Indiferent insa de ce se va intampla, conflictul Guvern - Sindicate din Invatamant trece drept stins.
Natiunea rasufla usurata.
Glorie celui care a contribuit decisiv la acest moment!
Glorie Salvatorului patriei!
Nimeni altul decat presedintele Traian Basescu!
Tara are insa si un prim-ministru. Se numeste Calin Popescu Tariceanu. De catava vreme, primul-ministru a adoptat fata de Cotroceni o pozitie mai mult decat independenta. A adoptat o pozitie rebela. Acum insa, pus in fata unei situatii care l-a luat prin surprindere, se multumeste sa declare presei ca "domnul presedinte a incercat si el sa insiste pentru ca greva sa inceteze incepand de luni", dar ca, "in rest, termenii acordului erau conveniti de dupa-amiaza, de la ora 18:00".
Prin precizarea din urma, premierul a cautat sa micsoreze imaginea creata deja in opinia publica. Si anume ca a fost nevoie de interventia in extremis a lui Traian Basescu pentru ca Patria sa fie salvata de la un dezastru iminent.
Efort zadarnic, deznadajduitor.
Calin Popescu Tariceanu a mai primit o lovitura mortala. Manevrand cu o abilitate geniala (ceea ce dovedeste inca o data ca a trecut de la Presedintele-Jucator de table la Presedintele-Jucator de sah!), Traian Basescu a tinut sa demonstreze tarii ca miscarea de independenta a premierului e o ratacire. Ca si in decembrie 2004, cand a ajuns sef de guvern numai si numai datorita presedintelui, Calin Popescu Tariceanu nu se poate descurca fara Traian Basescu.
Sindicatele i-au cerut presedintelui sa medieze conflictul lor cu Guvernul. In chip surprinzator, presedintele a refuzat, exprimandu-si increderea ca premierul va reusi sa rezolve problema. Sambata seara insa problema nu era rezolvata. Mai mult, problema se complicase pana la riscul de a impinge tara in prapastie. Si atunci, Traian Basescu
n-a avut incotro. Si-a dat seama ca trebuie sa intervina. Chiar daca unii il vor acuza ca se amesteca in treburile Executivului. S-a urcat in masina si, bodoganindu-l pe Calin Popescu Tariceanu pentru ca-i strica week-end-ul, s-a dus la Palatul Victoria. Si, din doi timpi si trei miscari, a rezolvat problema.
Pentru a para lovitura, Calin Popescu Tariceanu avea o singura posibilitate: sa nu-l primeasca pe Traian Basescu la Victoria.
N-a putut.
Cum n-a putut sa nu-l primeasca pe un alt oaspete picat intempestiv la Victoria: Dinu Patriciu!
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
