O sansa irosita

Banii sunt aici, bancile vor sa dea imprumuturi. Dar nici companiile, nici populatia nu-i pot lua pe toti. Fiindca nici n-au destule bonitati si nici raportul intern dintre cererea de consum si oferta de produse nu-i favorabil incurajarii extensiunii creditelor.

Bunastarea se cumpara. Cu bani, fireste. Fara bani nu vom ajunge niciodata la bunastarea visata. Dar daca banii se inmultesc fara sa se inmulteasca si munca ei n-au cum sa aduca avutie; aduc numai necazuri.

Deschiderea pietelor de bani, proces ce a cunoscut accelerari si amplificari puternice in anii din urma, a dat lumii un sens nou. A devenit astfel posibil, sa ia nastere o tehnologie a tehnologiilor, care sa puna banii in miscare intr-o dinamica si in modalitati cum omenirea nu a mai cunoscut.

Banii alearga in spatiu: dintr-un cont in altul, de la o banca la alta, dintr-o tara in alta, de pe un continent pe altul. Alearga cu viteze de neinchipuit pana acum. Ordinatoarele fac sa circule miliarde de euro, de dolari ori de alte valute intr-o clipa dintr-o parte in cealalta a lumii.

Totodata, banii alearga in timp. Din prezent in viitor si din viitor in prezent, intr-un nesfarsit du-te vino. Imense sume de bani economisite sunt plasate in contul viitorului. Sunt adunate in banci, in depozite sau la burse, unde sunt schimbate pe titluri de valoare; ori ajung in fonduri de investitii, in fonduri de pensii, in fonduri ipotecare si in multe alte fonduri.

De acolo, din contul viitorului, banii sunt recirculati in prezent, cu scopul declarat de a fi valorificati imediat. De fapt, sunt imprumutati companiilor. Sau populatiei, pentru constructii de case si pentru consum.

Traim intr-o lume ce a ajuns la democratizarea investitiilor si la democratizarea imprumuturilor. Prin amplificarea fara precedent a intermedierilor intre cei ce au bani liberi, pe care vor sa-i plaseze in conditii avantajoase, si cei care au nevoie de bani si vor sa-i atraga.

Cine face intermedierea? Desigur, bancile si companiile de afaceri. Piata financiara. Fata in fata sunt oferta si cererea de imprumuturi. Legatura intre aceste doua valori, cu un rol imens pe piata banilor, fiind dobanda.

De ce spunem noi, in Romania, unde s-a dezvoltat un sistem bancar solid, ca suntem totusi ramasi in urma la capitolul intermedieri? Fiindca in joc intra si o alta legatura, la fel de importanta: intre cererea de consum solvabila si oferta interna de bunuri si servicii. Intermedierea nu poate urca pana dincolo de cota de dezechilibru.

Populatia se imprumuta la banci ori la companii financiare pentru a cumpara case, mobila, aparate electrocasnice, automobile sau alte bunuri ori servicii. Dar populatia nu traieste numai din imprumuturi. Are si venituri curente, din care isi procura mancare, plateste intretinere, calatoreste, isi petrece timpul liber. Vreo trei-patru milioane de romani au acces la bunurile si serviciile de pe piata platind combinat: din venituri si din imprumuturi. Platind cu bani.

Populatia nu va trai insa neaparat mai bine daca are mai multi bani. Poate sa aiba tot mai multi bani si sa traiasca tot mai rau. Daca, pe piata, cererea de consum depaseste cu mult oferta de bunuri si servicii, atunci nu numai ca populatia nu va reusi sa-si asigure bunastarea dorita, dar va suporta si o inflatie sacaitoare. Iar daca preturile continua sa creasca (chiar lent, cum se intampla acum) si banii se depreciaza, sunt tot mai putine sansele de bunastare.

La urma-urmei, catre ce duce inmultirea imprumuturilor? Nu e nici un dubiu: catre un consum excesiv. De fapt, catre o crestere a consumului peste nivelul veniturilor curente, acoperita cu mijloace de plata trase din stocul viitorului. E rau ca populatia isi imbunatateste astfel conditia de viata? Dimpotriva, e foarte bine. Numai ca accesul la o astfel de bunastare, pe datorie, este legat direct de indeplinirea unor criterii cu desavarsire rationale. Si nicidecum emotionale. Daca oferta interna de bunuri si servicii creste incet, in timp ce populatia consuma in exces platind cu banii de la banci, lucrurile se incurca rau de tot.

Romania are acum o sansa mare: avem o industrie financiara solida, cu institutii care au acumulat experienta, competenta si care si-au consolidat relatii puternice in toata lumea. Aceste banci, ca sa poata da credite de consum sau credite de investitii pentru companii, nu sunt constranse in nici un fel sa recurga numai la economisirea interna. Ele aduc pe piata noastra o parte ce nu-i deloc de neglijat din economisirea altora: vest-europeni, americani, japonezi etc., etc. Banii sunt aici, bancile vor sa dea imprumuturi. Dar nici companiile, nici populatia nu-i pot lua pe toti. Fiindca nici n-au destule bonitati si nici raportul intern dintre cererea de consum si oferta de produse nu-i favorabil incurajarii extensiunii creditelor.

Banca Nationala e nevoita sa taie din aripile creditului. Si va tot taia, punandu-si in joc propriile cheltuieli, pana cand vom avea in Romania o productie de bunuri si servicii la nivelul cererii de consum.