O ţară îndepărtată de lege

Zilele trecute ma aflam in pelerinaj pe la mai multe manastiri si schituri din tinutul Neamtului. Recomand din tot sufletul, tuturor, sa urmeze un astfel de pelerinaj in locuri unde sunt atat de multe lacase sfinte din ve­chi­me, atat de multe de vazut si, cred eu, de simtit.

M-am intalnit cu oameni foarte di­feriti: maici, preoti si calugari, profesori si profesoare aflati la pensie, mame cu copii in brate, mestesugari in cioplitul lemnului. Mai toti exprimau o nemultumire vie si profunda fata de situatia in care se afla si pentru care gasesc ca vina este a celor ce guverneaza. Am auzit chiar fraza: "Cei de acum au facut mai mult rau romanilor decat turcii!". Sensul figurat era oarecum dezmintit de atitudinea aprobatoare a celor din jur. Un domn pensionar remarca faptul ca in loc sa guverneze eficient guvernantii repeta ca ei stiu ce fac si comenta: "Ceea ce stiu dumnealor, noi nu stim. Pentru ca nu exista".

O prea lunga mentalitate bazata pe o nemeritata si nelalocul ei stima de sine ne duce si acum spre periferia lumii, adica incapabili de com­pe­ti­tia pentru putere si influenta a Romaniei in lume. In loc sa devenim stapanii unor adevaruri pe care le-am cucerit parca suntem sclavii unor minciuni pe care le dispretuim.

Tot zilele trecute mass-media ne obliga sa ne confruntam cu imaginile si faptele unor inalti functionari ai statului care, in plina propaganda portocalie despre "eliminarea privilegiilor", ne arata desantarea propriilor privilegii. Reactia in fata do­ve­zi­lor expuse de presa n-a fost decat dis­pret pentru adevar, adica sfidare cu dezinvoltura. Nici chiar dis­po­zi­ti­ile dictate de partid nu se mai res­pecta. Pentru mine, trecut prin po­li­ti­ca cu bune si rele, aparitia acestei men­talitati este totusi o surpriza. Unde s-a rupt firul logic al raspunderii celor aflati pe functii de raspundere, adica raspunzatori de viata romanilor, incat sa nu-si mai vada decat de interesul lor in dispretul interesului public? In "Oratiunea funebra" a lui Pericles, piatra de te­me­lie a intelegerii cetateniei, se spune: "Ele, legile, fac tuturor, pentru rezol­va­rea conflictelor de interes privat, parte egala. Daca ne distingem prin ceva aceasta nu este apartenenta la o categorie, ci meritul care ne face sa accedem la inalte onoruri". si asta o spunea Pericles cu 25 de secole in urma. Peste tot avem situatii in care sistemul legilor este abuzat si inrautatit de functionari care avand raspunderea de a-l face sa functio­ne­ze il pun la dispozitia dorintelor mai marilor de partid. Vorba lui Augustin Buzura: "Ei nu apara idei ci, mai ales, stapani". Daca am cauta un cuvant care sa fie radacina acestor situatii pervertite acesta ar fi lacomia. Slava Domnului ca banii publici inca mai curg. Caci daca ei s-ar termina ar mai ramane doar platitorii sa tru­deasca la indestularea lacomiei lor. Si ma intreb: de unde va veni presiunea irezistibila care sa oblige la eliminarea acestei mentalitati si practicilor ei?

Cand ii vad pe aparatorii auto-de­clarati profesionisti dar mai ales ze­losi ai faptelor portocalii imi vine sa-l citez pe Mario Vargas Llosa din ro­manul sau "Visul celtului": "O fa­bri­catie mai mult sau mai putin idili­ca, rationala si coerenta a ceea ce in realitatea cruda si dura a fost un ames­­tec haotic si arbitrar de proiecte, ha­­zarduri, intrigi, fapte intam­pla­toa­­re, coincidente, interese multiple, ca­re au provocat schimbari si ras­­tur­nari, inaintari si regresiuni, intotdea­una nesperate si surprin­za­toare fata de ceea ce au anticipat sau tra­it oa­me­nii". Parca ii vad la ceasul cand opinia publica ii va judeca liber (de ei) pe multi spunand: "Noi n-am fost decat executantii unei politici in care nu am intervenit cu nimic. Ni­meni nu ne-a cerut parerea". In lumina lumii, intunericul unei tari. Deocamdata.