Oameni şi ape

Dincolo de dezbaterea despre "încălzirea globală", un lucru este cert: asistăm la o schimbare climatică. Principala sa caracteristică: fenomene meteorologice extreme, cu o violenţă rar întâlnită şi având consecinţe extrem de grave, la intervale tot mai scurte de timp. Consecinţele sunt amplificate de activitatea umană, oricât ar încerca unii să conteste evidenţa.

România, aşa cum au dovedit inundaţiile de săptămâna trecută din Gorj, Vâlcea şi Argeş, nu este la adăpost de aceste fenomene. Şi-au făcut apariţia şi tornadele, cu efecte la fel distrugătoare. Ce putem face? În primul rând, trebuie să învăţăm să trăim cu ele, şi să luăm acele măsuri care să reducă pierderile de vieţi omeneşti şi pagubele materiale.

Pe primul loc este un program de comunicare publică, prin care oamenii să fie învăţaţi ce să facă în astfel de cazuri. Este nevoie, în zonele de risc, de exerciţii repetate de evacuare, care să formeze oamenilor reflexele necesare în caz de pericol. În al doilea rând, o activitate susţinută de întreţinere a lucrărilor de apărare, acolo unde există, şi de construire a altora noi. La acest capitol intră şi reîmpăduririle, pentru că lipsa pădurilor, tăiate sălbatic, a amplificat pagubele.

La fel de îngrijorător, aşa cum a rezultat din toate aceste evenimente, este slaba capacitate administrativă a primăriilor şi a Consiliilor Judeţene, dar şi a unor instituţii centrale. Descentralizarea administrativă este necesară. Dar ea trebuie însoţită de un proces de profesionalizare a celor care lucrează în administraţie. Comunităţile şi instituţiile centrale şi locale nu sunt feude, unde fiecare să facă ce vrea, şi nimeni să nu discute cu nimeni.

Sunt îngrijorat de ruptura generaţională din sânul unor instituţii care se ocupă cu gospodărirea apelor şi dezvoltarea în teritoriu. Un specialist în aceste domenii nu se formează bătând din palme. Cunoştinţele se transmit din generaţie în generaţie, realităţile spaţiului administrat se cunosc nemijlocit, şi nu doar de pe ecranul unui calculator.

Statul va juca un rol tot mai important în gestionarea consecinţelor fenomenelor meteo extreme. Trebuie să investim cu prioritate în formarea oamenilor, în dotarea unor unităţi de intervenţie, gen ISU, şi a administraţiilor locale cu utilajele de intervenţie necesare, în sisteme de supraveghere şi de alarmare. Solidaritatea se organizează, nu este un fenomen spontan. Instituţiile şi oamenii trebuie învăţaţi să colaboreze mai bine, să schimbe informaţii şi să lucreze împreună pentru protejarea vieţii şi bunurilor cetăţenilor.