Oamenii care ne sunt aproape

”Spune-mi cu cine te însoțești ca să-ți spun cine ești”, zice cu înțelepciune un proverb romanesc. Cu alte cuvinte, mediul de viață al unui om îl desconspiră, îl definește, îl arată, îl determină și-i poate schimba viața. Mediul poate distorsiona sufletul și mintea unui copil, așa cum îl poate corecta și-l poate duce spre expresii de sine înălțătoare. Un mediu plin de violență psihică, fizică și emoțională își pune amprenta asupra ființei și o poate disloca, perturba sau descompune. Dar, este bine de știut că nu doar copiii pot fi victime ale mediului lor de viață, ci și adulții. Oamenii mari au nevoie să vegheze constant și atent asupra anturajului lor, să observe fiecare schimbare în structura ”ambientală” a vieții de zi cu zi. Dacă aceasta arată straniu, or dezvăluie elemente perturbatoare, gen prieteni violenți verbal, persoane înclinate spre barfă, oameni tentați să consume alcool în mod excesiv și să aibă atitudini și comportamente stranii, dacă acei oameni tind să calce stramb în diferite direcții de viață, e cazul să intervenim și să ținem distanța necesară. Mediul poate deveni ca turma; inconștient ne putem trezi alunecand în atitudini și comportamente vulgare sau lipsite de onestitate, iar acestea toate ne pot aduce prejudicii morale, emoționale, mentale, dar ne poate atrage – în același timp – în acțiuni greșite.

Noi căutăm în această viață liniște, pace, iubire, frumusețe, diferite expresii și experiențe sufletești care să ne definească pozitiv și să ne ajute să trăim ca ființe frumoase, dar adesea sfarșim prin a fi trași ”în jos” de împrejurări nefericite și de persoane a căror influență poate fi negativă, în unele cazuri chiar malefică. Tendința omului de a ”imita” și, mai ales, aceea de a imita grozăviile și teribilismul unora care devin modele de putere pentru el e la fel de puternică în viața adultă, ca și în copilărie. Nu doar imitația e o problemă care trebuie să ne facă deosebit de atenți la mediul nostru de viață, ci și judecata critică, barfa sau tendința minții de a selecta negativitatea, căci și acestea au o forță de atracție extraordinară, forță care ne face să devenim precum cei pe care-i judecăm aspru și fără milă. Legea necunoscută a minții, ”ignoranța”, cum spun înțelepții, e una dintre cauzele căderilor noastre nedorite în abisuri din care nu mai știm să ieșim fără ajutor. Mintea omenească e atrasă de ceea ce-i place, ca și de ceea ce-i displace, iar atracția aceasta se întamplă fără greș. Dacă în mediul nostru de viață se mișcă oameni mereu supărați, furioși, plini de ură, nefericiți și suferinzi, atenția noastră constantă asupra acestor trăsături e cheia care descuie ușa acestor stări și, în loc să-i ducem noi pe ei în sus, spre seninătate și frumusețe, spre calm și înțelegere, ne trezim căzuți noi înșine în lumea lor. Așadar, atenția constantă, orientată asupra răului, poate fi costisitoare, iar menținandu-l în preajmă, negăsind soluții pentru el, riscul de ”cădere” devine periculos.

Să căutăm soluții și să știm că ele există, să fim convinși că putem face față unui mediu tulburat, uneori ieșind din el, alteori rezolvand cumva problemele care apar - și cat mai repede cu putiință – înseamnă să ne protejăm și să avem grijă de noi înșine cu adevărat. Să avem grijă de cei din jurul nostru, să-i ajutăm dacă putem face asta, să le fim aproape în măsura în care este posibil, dar să avem grijă și de noi înșine, mai ales de noi înșine. O energie plăcută în viața noastră de familie, de exemplu, e condiția esențială a unei vieți împlinite. Să avem grijă ca, în mediul nostru intim, de familie, să aducem ființe care ne iubesc, care ne sunt aproape cu inima, oameni a căror prietenie e reală și necondiționată. Energia aceasta e ca lumina soarelui, e ca aerul, e forța noastră vitală, e puterea care ne ajută să trecem prin greutăți și printre obstacole, convinși că vom învinge și capabili să fim învingători!