x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

„Obiceiul idiot de a te bucura de un eşec”

0
Autor: Maria Timuc 11 Dec 2011 - 21:00

Sa te bucuri ca ai un esec, ca ai primit o veste proasta sau ca ar fi ceva bun in faptul ca un om iubit tocmai te-a parasit pentru altcineva pare, intr-adevar, 'un obicei idiot', cum il numeste Va­dim Zeland, autorul cartii 'Inainte spre trecut' (Editura Dharana), un fizician rus, care con­sidera ca noi nu ne cream realitatea, dar o ale­gem dintr-un 'spatiu al variantelor', in care orice varianta este posibila. Atitudinea noastra in fata oricarei situatii, provocari, probleme re­prezinta modul precis si exact in care 'ale­gem' din infinitul spatiu al variantelor.

E suficient sa te impiedici dimineata de piciorul patu­lui si sa te superi, ca de-a lungul intregii zile pie­dicile se vor inmulti ca ciupercile, iar mo­ti­ve­le de enervare si proasta dispozitie isi vor tra­ge piciorul pana ce te vor duce la disperare. Dar, daca te lovesti dimineata de piciorul patu­lui si te gandesti ca nu s-a intamplat nimic special, ba chiar te inveselesti putin si poate crezi ca lovitura prevesteste un noroc, creierul emite pe o frecventa a bucuriei, a mul­tumirii si a starii de bine, asa incat omul intra pe o frecventa di­ferita, intr-un spatiu al posibi­li­tatilor pozitive, intr-un spatiu al varian­telor de via­ta in care piedicile au disparut.

Cu alte cu­vinte, dupa un rau poate urma un bine sau in fata raului fiind sa nu te lasi coplesit de suparare, de nemul­tumire, de frica sau de neferici­re, caci pri­ma atitudine in fata unui eveniment este chiar felul in care alegem intamplarile ce vor ve­ni catre noi, aparent aduse de vantul hazardului. Obieciul 'idiot' de a te bucura de un esec este, asadar, nimic altceva decat o alegere inte­li­genta, pe care Zeland o numeste 'coordonarea in­tentiei'. Ea ii aduce omului posibilitatea de a renunta la controlul situatiilor neplacute, la pre­tentia ca el le poate controla altfel decat printr-o modificare de atitudine, care inseamna 're­nuntare la control'.

Felul in care ne ra­por­tam la un necaz, atitudinea pe care o avem in fata esecului sau a problemei este cheia schim­ba­rii si cheia curgerii noastre 'in spatiul varian­te­lor de experienta'; daca ne este bine sau rau, noi alegem, dar abandonad perceptia si pre­ten­tia ca putem controla intamplarile. 'Incerca­ti sa gasiti si ceva bun intr-un eveniment care v-a suparat. Chiar daca nu gasiti nimic, bu­cu­ra­ti-va, totusi. Faceti-va obiceiul idiot de a va bu­cura si de un esec. Este mult mai amuzant de­cat sa va enervati si sa va necajiti din orice. Veti ve­dea ca in majoritatea cazurilor s-ar putea ca o neplacere sa fie spre bine. Chiar daca nu va fi asa, fiti totusi convinsi ca prin atitudinea po­zi­­tiva o veti apuca pe drumul cel bun si veti evita astfel alte neplaceri', spune Vadim Zeland.

Pro­babil ca fiecare dintre noi putem gasi o mul­ti­me de exemple in vietile noastre, o multime de si­tuatii ce ne pareau un dezastru atunci cand se intamplau, dar care ne-au dus ulterior catre succes si... schimbari bene­fi­ce. 'Sa nu te superi pentru nimic si din nici o pri­cina' poate fi o atitudine de care sa ne amin­tim cat mai des, desi n-o putem aplica intotdeau­na. Dar amintindu-ne de ea, putem macar atentua forta negativa a unor momente de viata si, mai ales, putem evita atragerea altor momente dis­tructive. Daca intelegem principiul coordo­narii intentiei ca pe unul prin care ne facem ale­ge­rile de viata, de viitor, atunci intelegem ca ar putea fi cu mult mai inteligent sa ne bucuram in fata esecului, decat sa ne simtim rau si sa ne in­drep­tam apoi spre o prapastie mai mare. Daca nu ne putem bucura de esec, macar putem sa gan­dim in termeni putin mai relexati, sa perce­pem un sens al esecului, o lectie de viata, ceva macar un strop mai pozitiv decat plansul de mila, ura, frica, nemultumirea si suferinta. Prin aceste trairi se poate ca noi sa alegem viitorul, sa-i spunem vietii ca mai vrem... asa ceva, chiar daca traim suferinta tocmai pentru ca ne deranjeaza teribil.

O reactie idioata, dar pozitiva se poate sa fie o alegere inteligenta si inca una prin care ii permitem existentei sa se desfasoare asa cum este ea, dar – in acelasi timp – o coordonam catre ceea ce avem nevoie si ne dorim cu adevarat. Asta-i o fateta a acceptarii, a inga­duintei fata de existenta, care-i daruieste celui ce o practica... o urcare teribila catre o lume magica si frumoasa, ce coexista cu aceeasi lume plina de oroare si de esec pe care o cunoastem cu totii. In 'spatiul variantelor' exista toate lumile posibile, iar in reactia noastra la existenta lor ar putea sta cheia de acces catre lumea pe care o dorim in manifestare pentru noi insine.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Serviciul de email marketing furnizat de