Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sa te bucuri ca ai un esec, ca ai primit o veste proasta sau ca ar fi ceva bun in faptul ca un om iubit tocmai te-a parasit pentru altcineva pare, intr-adevar, 'un obicei idiot', cum il numeste Vadim Zeland, autorul cartii 'Inainte spre trecut' (Editura Dharana), un fizician rus, care considera ca noi nu ne cream realitatea, dar o alegem dintr-un 'spatiu al variantelor', in care orice varianta este posibila. Atitudinea noastra in fata oricarei situatii, provocari, probleme reprezinta modul precis si exact in care 'alegem' din infinitul spatiu al variantelor.
E suficient sa te impiedici dimineata de piciorul patului si sa te superi, ca de-a lungul intregii zile piedicile se vor inmulti ca ciupercile, iar motivele de enervare si proasta dispozitie isi vor trage piciorul pana ce te vor duce la disperare. Dar, daca te lovesti dimineata de piciorul patului si te gandesti ca nu s-a intamplat nimic special, ba chiar te inveselesti putin si poate crezi ca lovitura prevesteste un noroc, creierul emite pe o frecventa a bucuriei, a multumirii si a starii de bine, asa incat omul intra pe o frecventa diferita, intr-un spatiu al posibilitatilor pozitive, intr-un spatiu al variantelor de viata in care piedicile au disparut.
Cu alte cuvinte, dupa un rau poate urma un bine sau in fata raului fiind sa nu te lasi coplesit de suparare, de nemultumire, de frica sau de nefericire, caci prima atitudine in fata unui eveniment este chiar felul in care alegem intamplarile ce vor veni catre noi, aparent aduse de vantul hazardului. Obieciul 'idiot' de a te bucura de un esec este, asadar, nimic altceva decat o alegere inteligenta, pe care Zeland o numeste 'coordonarea intentiei'. Ea ii aduce omului posibilitatea de a renunta la controlul situatiilor neplacute, la pretentia ca el le poate controla altfel decat printr-o modificare de atitudine, care inseamna 'renuntare la control'.
Felul in care ne raportam la un necaz, atitudinea pe care o avem in fata esecului sau a problemei este cheia schimbarii si cheia curgerii noastre 'in spatiul variantelor de experienta'; daca ne este bine sau rau, noi alegem, dar abandonad perceptia si pretentia ca putem controla intamplarile. 'Incercati sa gasiti si ceva bun intr-un eveniment care v-a suparat. Chiar daca nu gasiti nimic, bucurati-va, totusi. Faceti-va obiceiul idiot de a va bucura si de un esec. Este mult mai amuzant decat sa va enervati si sa va necajiti din orice. Veti vedea ca in majoritatea cazurilor s-ar putea ca o neplacere sa fie spre bine. Chiar daca nu va fi asa, fiti totusi convinsi ca prin atitudinea pozitiva o veti apuca pe drumul cel bun si veti evita astfel alte neplaceri', spune Vadim Zeland.
Probabil ca fiecare dintre noi putem gasi o multime de exemple in vietile noastre, o multime de situatii ce ne pareau un dezastru atunci cand se intamplau, dar care ne-au dus ulterior catre succes si... schimbari benefice. 'Sa nu te superi pentru nimic si din nici o pricina' poate fi o atitudine de care sa ne amintim cat mai des, desi n-o putem aplica intotdeauna. Dar amintindu-ne de ea, putem macar atentua forta negativa a unor momente de viata si, mai ales, putem evita atragerea altor momente distructive. Daca intelegem principiul coordonarii intentiei ca pe unul prin care ne facem alegerile de viata, de viitor, atunci intelegem ca ar putea fi cu mult mai inteligent sa ne bucuram in fata esecului, decat sa ne simtim rau si sa ne indreptam apoi spre o prapastie mai mare. Daca nu ne putem bucura de esec, macar putem sa gandim in termeni putin mai relexati, sa percepem un sens al esecului, o lectie de viata, ceva macar un strop mai pozitiv decat plansul de mila, ura, frica, nemultumirea si suferinta. Prin aceste trairi se poate ca noi sa alegem viitorul, sa-i spunem vietii ca mai vrem... asa ceva, chiar daca traim suferinta tocmai pentru ca ne deranjeaza teribil.
O reactie idioata, dar pozitiva se poate sa fie o alegere inteligenta si inca una prin care ii permitem existentei sa se desfasoare asa cum este ea, dar – in acelasi timp – o coordonam catre ceea ce avem nevoie si ne dorim cu adevarat. Asta-i o fateta a acceptarii, a ingaduintei fata de existenta, care-i daruieste celui ce o practica... o urcare teribila catre o lume magica si frumoasa, ce coexista cu aceeasi lume plina de oroare si de esec pe care o cunoastem cu totii. In 'spatiul variantelor' exista toate lumile posibile, iar in reactia noastra la existenta lor ar putea sta cheia de acces catre lumea pe care o dorim in manifestare pentru noi insine.
Citește pe Antena3.ro
