Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Călin Popescu Tăriceanu a declarat pe când era mandatat ca prim-ministru că sportul nu reprezintă una dintre primele zece priorităţi ale Guvernului cu care alianţa D.A. îl împroprietărise. Şeful Executivului a slobozit respectiva enormitate liber de orice apăsare propagandistică. Din revolta oamenilor care activau în domeniul neprioritar pentru premierul citroenist s-a conturat acuzaţia de iresponsabilitate. Numai că acuzaţia de iresponsabilitate poate împovăra doar pe cel responsabil de gesturile sale.
Or, sinceritatea declaraţiei asumate public de Călin Popescu Tăriceanu devoala doar inconştienţă, nu şi pornire controlată. Cred că Tăriceanu a călcat în gropi doar pentru că nu ajunsese, bietul de el, să descifreze tainele sofisticate ale sportului.
Îi acord această circumstanţă atenuantă fostului, fiind convins că o merită.
Derapajul periculos şi necontrolat al Tăriceanului a generat, pe fondul divorţului dintre PD şi PNL, reacţie cotrocenistă. Primul matelot al ţării a punctat electoral în meciul cu foştii aliaţi, deveniţi între timp adversari, prin cooptarea în corpul său de consilieri a cuplului Octavian Belu - Mariana Bitang. Prezumţia bunelor intenţii prezidenţiale a funcţionat şi după instalarea Guvernului condus de Emil Boc.
Agenţia Naţională pentru Sport a fost avansată la rangul de minister cu drepturi depline, cu ministru bine protejat politic şi bănuit a fi la fel de bine ghidonat profesional de Octavian Belu, secretar de stat cu meseria la purtător. Numai că inculpaţii politici au fost bănuiţi pe nedrept de bune intenţii. Ministerul Tineretului şi Sportului a performat mai degrabă ca agenţie electorală pentru Elena Băsescu, ministresa Monica Ridzi a devenit stewardesa odraslei prezidenţiale pe traseul acesteia spre Bruxelles, iar Octavian Belu n-a avut nimic împotrivă, fiindcă îi expirase termenul de garanţie ca recuzită electorală.
Episodul în care Traian Băsescu a jucat scena marelui interes pentru sport s-a încheiat o dată cu desfiinţarea MTS-ului, parcarea Monicăi Ridzi în ancheta DNA-ului şi demisia lui Octavian Belu pe masa plăcintăresei din Focşani.
Octavian Belu, omul care a antrenat cele mai consistente performanţe ale sportului românesc, s-a retras demn învingând printr-un zâmbet amar tentaţia revoltei. A declarat că nu acceptă să vegeteze în vitrina obiectelor de decor, că încearcă să se apropie cât îi este permis de ceea ce ştie el să facă mai bine. Cu 106 medalii de aur, cu 86 de medalii de argint şi 87 de medalii de bronz pe care le-a adus gimnasticii feminine româneşti, Octavian Belu este un om realizat.
S-ar putea odihni liniştit în gloria sa. Dar vrea să mai facă ceva în sportul românesc, fiindcă este construit în competiţie. Din păcate, însă, Octavian Belu cheltuieşte multă naivitate în proiecte. Împotriva sa şi a celor asemeni lui a fost conceput un sistem în care doar nonvaloarea este recompensată, în care doar incompetenţa performează. Tineretul şi sportul au fost internate de Guvernul Boc 4 în acelaşi salon al presupusei reanimări cu învăţământul, sub tratamentul unei sănătăţi la fel de nefinanţate. Bugetul recompensează cu răsfăţ doar domeniile muşchiului electoral.
Tăriceanu nu a făcut loc sportului în primele zece priorităţi ale Guvernului său. Mare tâmpenie. Dar Tăriceanu a avut cel puţin meritul de a nu fi minţit. Boc nu face astfel de declaraţii. Este mai precaut. Dar minciuna loveşte mult mai dur sportul decât sinceritatea.
Citește pe Antena3.ro
