Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Emisiune despre turismul românesc difuzată pe unul dintre principalele posturi naţionale tv de ştiri. Un reprezentant al turismului acuză mass-media autohtone că, difuzând zilnic ştiri negative, goneşte turiştii străini, inducând astfel pe plan internaţional o imagine deformată a ţării. Presa internaţională preia aceste ştiri negative, pentru că asta i se oferă. Moderatoarea emisunii, ofuscată, dă o replică tăioasă ce se vrea plină de autoritatea unui profesionalism gazetăresc mai presus de orice îndoială. „Noi nu facem decât să prezentăm realitatea, aşa cum este!”
Pentru prima oară dau dreptate unui reprezentant al turismului românesc şi acuz iar mass-media de la noi de indolenţă, lene, neprofesionalism şi aroganţă.
Am absolvit Şcoala de Televiziune a BBC World Service în 1994. Acolo ni s-a spus clar: o ştire locală nu are ce să caute într-un buletin de ştiri naţional. Se pare că o anumită mentalitate se opune sistematic implementării principiilor unui jurnalism OBIECTIV şi imparţial. Gândirea aceasta retrogradă nu este specifică doar breselei gazetăreşti, ea vine din mentalul colectiv al poporului: românul alterează, interpretează şi manipulează realitatea după cum îi dictează interesele de moment. Şi asta este o regulă generalizată în societate. Există şi excepţii, desigur, dar ponderea lor este prea mică.
O mare eroare pe care o face mass-media de la noi este confuzia între ştirea de interes local şi cea de interes naţional. Un accident de maşină – oricât de îngrozitor – petrecut la Cluj, este o ştire de interes local şi nu are ce să caute în buletinele de ştiri naţionale. O campanie naţională privind educaţia rutieră, un studiu statistic şi sociologic naţional privind situaţia circulaţiei rutiere, modificarea legislaţiei etc., în schimb, sunt subiecte de interes naţional şi pot fi difuzate ca atare. Când o televiziune naţională – de impact mare – ia o ştire locală minoră negativă şi face din ea o tragedie naţională, difuzând-o zi de zi, atunci ea tinde, ca imagine, să fie receptată din exterior ca o caracteristică a ţării. Mass-media internaţionale preiau din România informaţiile difuzate de presa naţională (cotidiene, radio, televiziune şi agenţii de ştiri) şi nu de cea locală. Dacă am tot repetat în gura mare, zilnic, pe toate canalele, că suntem un popor damnat care livrează o nenorocire pe zi, iată că până la urmă am fost crezuţi.
Nu, România nu este totuşi ţara unui continuu măcel pe autostrăzi, a traficanţilor de droguri, a lui Iri şi Monica ori Pepe şi Zăvoranca, nu este ţara deţinuţilor evadaţi zilnic, a încăierărilor cotidiene generalizate la cozile pentru alimente la preţuri promoţionale, a incendiilor şi exploziilor sistematice, a grevelor şi încăierărilor între bandele de interlopi, a asasinatelor, atentatelor, manelelor sau a „misterioasei Elodia”. Lucrurile astea se întâmplă, dar ca excepţii rare. Presa, în schimb, în goană de senzaţional şi audienţă, face din ele o regulă de imagine. De exemplu, toamna şi primăvara presa urlă „România sub ape!”, când, în realitate, 95% din teritoriul ţării este bine mersi, uscat.
Este foarte simplu să pândim nenorocirile şi să umplem cu ele jurnalele de ştiri naţionale, în loc să muncim să producem conţinut gazetăresc pozitiv de calitate şi de interes general, naţional şi internaţional.
