Luni dimineata, postasul i-a adus lui Vasile B. un mandat. Pe mandat se mentiona ca adresantul trebuia sa se prezinte la Oficiul 33, intre orele 9:00 si 17:00, ca sa ridice un colet de 8 kg 650 gr continand "publicatii".
"De ce nu cititi atent anuntul - l-a mustrat secretara patronului care-i evalua din priviri pe solicitantii de slujbe - , ca doar scrie clar: angajam specialisti sub 35 de ani cu infatisare corespunzatoare?!" Intors acasa, Vasile B. s-a privit lung in oglinda si si-a dat seama ca avea exact infatisarea unui Vasile B. Nu ca n-ar fi putut fi descrisa, dar nu merita efortul. Privirea obosita, mersul obosit, acelasi costum de tergal, obosit de cat fusese purtat sub numele de "hainele bune", si, ca si cum n-ar fi fost destul, niste picioare nu numai obosite, ci si scurte. Ori, in cele mai multe oferte de servciu se preciza ca aveau intaietate fetele cu picioare lungi. "Fete sau baieti - si-a zis Vasile B. - ce mai conteaza, n-ai picioare lungi, poti sa mori"
"Publicatiile" din colet erau de fapt un cartoi patrat, legat si cu coperti albastre, avand titlul: "Geomorfologia stratigrafica a formatiilor calcaroase din judetul Tulcea". In dedicatie, autorul volumului scria: "Dragul meu prieten Vasile B., numai tu nu credeai c-am sa reusesc sa-mi tiparesc vreodata aceasta stradanie de patru decenii, dar uite ca Dumnezeu m-a ajutat si as fi f.f.f. fericit daca mi-ai aprecia perseverenta". La sfarsit, un post scriptum l-a lasat pe Vasile B. cu gura cascata: "Daca poti sa faci ceva ca opera mea sa ajunga la oameni, ti-as ramane in veci recunoscator".
Vasile B. s-a intrebat care vecini din bloc ar fi putut fi preocupati de problemele stratigrafiei formatiilor calcaroase din judetul Tulcea si a conchis ca nici unul. Erau ei oameni, ba chiar oameni de treaba, insa nici unul n-ar fi tinut o astfel de carte in casa.
E greu sa le explici oaspetilor si chiar sotiei de ce tii in casa o carte foarte groasa care-ti trebuie. Dar explicatiile la una care nu-ti trebuie pot deveni un calvar. Ori cartea n-a ajuns la cine avea nevoie de ea - si-a zis Vasile B. - , ori eu nu ma gasesc niciodata in calea celor ce-mi sunt sortite. Ar mai fi fost si o a treia posibilitate, mult mai suparatoare ca primele doua. Daca necunoscutul, care-si spunea prieten, ii cerea sa-l ajute ca volumul s-ajunga la oameni, inseamna ca-l socotea omul potrivit pentru un tom de 8 kg si 650 gr Vasile B. a scos cea mai voluminoasa carte din biblioteca, a cantarit-o si a constatat ca avea 478 de grame. Doar cartea de telefon era mai grea, insa nu putea fi pusa in discutie.
Citește pe Antena3.ro