Opozitia pare vlaguita de inactivitate. Arata cum se comporta, precum grupa mica: se balbaie, e "sparioasa" si mofluza, mai mult se ascunde de bau-bau decat ii sare in fata sa-l sperie, fuge in loc sa puna pe fuga.
Daca Traian Basescu nu-ti impune respect ca barbat de stat, macar simti masculinitate in actiunile sale. Politica lui e viscerala, creeaza tensiune, sigur nu e flasca. Pune in miscare lucruri, agita spiritele, da tonul la cantec. Are vorbele la el, nu le molfaie, le apasa, nu le sasaie. Doar ca toate acestea sunt marcate de cea mai ticaloasa duplicitate. Vorba sa pe deplin goala, dar pe care o rosteste si cel mai des, e "Poporul".
Guvernatii actuali au generat cea mai mare opotunitate pentru actiunile Opozitiei, din intreaga perioada de dupa Revolutie. Niciodata hotia si incompetenta nu au fost mai mari. Haosul si neimplinirile, maxime. Saracia, consolidata. Dorinta de a fugi din propria tara a devenit obsesia romanului haituit de guvernantul sau roman. In aceste conditii, Opozitia ar fi trebuit sa fie manifesta, sa o vezi zilnic zvarcolindu-se, in numele cetateanului napastuit. Insa ea face politica doar intre doua interese personale, uneori de complezenta, atat cat sa nu i se reproseze ca mimeaza. Gesticuland "in dorul lelii", lupta politica devine plicticoasa. Cetateanul casca. Lipsa de nerv si de verb a Opozitiei nu-l salta in picioare. Nu-i insufla starea de solidaritate si, atunci, ramane intr-o permanenta inchidere in solitar. Nu mai tresare nici la misto-urile imberbe, maximum de vitejie al Opozitie, iar enervarile necredibile ale Opozitiei, jucate cu stangacie copilareasca, ii creeaza senzatia de caraghios. Mai nimic nu-l determina sa creada ca cei numiti Opozitia sunt cei care ar fi trebuit sa-i ia partea, luptandu-se in numele sau cu mafiotii de la putere. Cetateanului mai ca-i vine sa spuna: "Tot niste smecheri si ei, dar mai blegi". Harmalaie si mult praf. Din pacate, asa arata filmul politic, ca in curtea scolii, unde baietii din clasele mici imbrancesc si pun piedici galiganilor care umbla cu fete.
Alegatorul e complet buimac. Se uita la dreapta si vede niste guvernanti imbatraniti in rele, pusi pe japca si deloc dispusi sa plece de bunavoie. Se uita in stanga si vede niste molai plangaciosi si fara znaga, care, dupa ce-i injura timid pe portocalii, o rup la fuga ca sa nu-i prinda Basescu si sa-i traga de perciuni sau de dosare... Si alegatorul se uita iarasi in dreapta si apoi din nou in stanga. In dreapta... in stanga. Scarba... lehamite. Il apuca ameteala si, oricata ura ar fi dobandit pentru guvernantii care l-au umilit si jefuit in ultimii ani, parca tot nu s-ar da cu totul pe mainile baietilor astora de isi zic ei despre ei "Opozitia". Miroase a blat. Sau e prea mare neputinta.
In mai toate sondajele recente, aproximativ 50% dintre alegatori sunt nehotarati sau declara ca nu vor vota. Putin probabil ca la momentul votului situatia se va schimba semnificativ. De aceea, putem spune de pe acum ca optiunea pe care o vom face atunci va fi oricum pe jumatate. Jumatate dintre noi vor ramane precum niste copii abandonati, ce se bataie cand la dreapta, cand la stanga, insa cu totii vom privi mai departe in gol.
O vorba din batrani spune ca "la barza chioara Dumnezeu ii face cuib". Pe asta s-or si baza unii. Gresita socoteala. Daca pe vremuri cuiburile cresteau in varful stalpilor de telegraf, astazi, de comunicatii se ocupa STS-ul...