x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Ouleţele roşii ale lui Băse

Ouleţele roşii ale lui Băse

de Petru Calapodescu    |    09 Mai 2013   •   16:19
Ouleţele roşii ale lui Băse

Multă lume a fost contrariată de prezenţa publică mai mult decât modestă a lui Traian Băsescu în zilele generoasei vacanţe de Paşti. Mai-mai să bage televiziunile de ştiri în şomaj tehnic. Nu tu raită pe la mănăstiri (RTV şi Mediafax l-au "trimis" acolo cu elicopterul pe Crin Antonescu, ştire mincinoasă şi neretractată cu onestitate), nu tu picnicuri opulente, nu tu praful ridicat la o sârbă pe loc la Cireşica, nimic din chiolhanurile din anii trecuţi, cu mese bogate şi sticle pline... Abia o amărâtă de poză fără nici un decor, barem pe pânză: el cu nevasta, ciocnind două ouleţe roşii, poză postată pe Facebook. De unde şi până unde această bruscă schimbare la faţă?! De unde şi până unde această modestie, acest comportament cumpătat ivit peste noapte şi conturând un preşedinte care părea să sufere de sărăcie la fel de mult ca jumătate din populaţia României?

Răspunsurile puteau fi găsite în eforturile din ultimele luni, aş zice disperate, ale prezidentului, de a-şi spăla imaginea, de a se înfăţişa altfel decât a fost vreme de opt ani, de a-şi îngroşa declaraţiile că nu a făcut decât bine ţării, că politica de austeritate sălbatică impusă de el poporului - dar catalogată în exterior ca neproductivă şi neavenită - ar fi fost singura posibilă. De a se detaşa de jaful prin  care, în acelaşi timp, camarila portocalie a devalizat ţara. Prezente în mai multe declaraţii din această primăvară, aceste explicaţii au fost adunate în bloc într-un interviu acordat de Băsescu miercuri unui site obscur. Interviu în care, la un an de la venirea la putere a USL, dar, practic, la doar patru luni de la instalarea unui nou guvern ales, onoratul preşedinte a simţit nevoia să bage iarăşi băţul prin gard, în pofidai acordului de coabitare atât de neatent semnat de premierul Victor Ponta.

Sinteza interviului e simplă. Tot ce s-a făcut bine în România s-a făcut sub regimul Băsescu-Boc, iar actualul Cabinet e unul incapabil. Nu poţi traduce altfel afirmaţia că "ne-ar trebui un Guvern competent, care să genereze creştere economică durabilă". "Ne-ar trebui", adică nu avem. De asemenea, acuza privind absorbţia fondurilor europene, domeniu în care se manifestă "lipsă de patriotism şi de capacitate administrativă", iar "guvernanţii (actuali, n.n.) sunt cantonaţi în zona incompetenţei şi incapacităţii de a înţelege mecanismele de absorbţie". Aha, am înţeles. Fondurile au fost absorbite bine doar de Mme Udrea&Co, după aceea profesionalismul a dispărut. Iar UE a suspendat sumedenie de proiecte din motive procedurale şi de jaf în perioada 2010-2011, pentru că... urma să vină la Victoria Guvernul USL! Până unde pot merge ipocrizia şi ignorarea unor realităţi izbitoare şi arhicunoscute?! Cum el le ştie pe toate şi are soluţii infailibile, Băsescu mai dă şi indicaţii. România să adere la Zona euro în 2017 (a uitat că până acum câteva luni zicea 2015), iar nu în 2019 (dacă şi atunci), cum presupune Ponta. Totoodată, să fie clar ameţiţilor de români, "nu există alternativă credibilă la austeritate", chiar de-ar fi ca juvăţul să nu strângă burta, ci gâtul. Asta, în timp ce granzii europeni şi organisme financiare importante  constată că nu austeritatea în sine rezolvă criza, ci măsurile de reporniire a economiilor şi de creştere a consumului, iar guvernele marilor state occidentale sunt preocupate de asigurarea unui trai decent propriilor cetăţeni, de consolidare a "statului social", acel tip de stat pe care Băsescu-l vrea distrus şi scos din Constituţie.  Pentru a atinge aceste idei-beton, aceste unice direcţii posibile, conchide Băsescu, "România nu are nevoie de un preşedinte care să facă să se aştearnă liniştea", deoarece "toate furturile, toate ilegalităţile se fac în linişte, în linişte deplină". Aici are dreptate, ştie ce spune, mai ales dacă aş adăuga că mai există şi un DNA care lasă batista pe ţambalul jafurilor. E de mirare cum a izbutit prezidentul să pună mâna pe chelia propriului regim, crezând că face cucuie celui actual. Care nu că ar fi alcătuit din sfinţi, dar abia a început să meargă.

×