Imprevizibilul 2023 

Anul 2021 a fost anul de respiro, al speranței: speranța că vom fi uitat de pandemie și vom repune economia integral în mișcare, ceea ce s-a întâmplat, însă parțial. 

Dacă deja ar fi un pattern, ar trebui să sperăm că anul 2023 va fi iar un an de respiro, însă contextul nu este unul favorabil speranței. La ora la care scriu aceste rânduri, Zelenski este în drum spre Statele Unite, ceea ce ar putea fi un posibil indicator pentru un început de încheiere a conflictului militar din Ucraina, doar că informațiile vehiculate până în acest moment cu privire la un nou ajutor militar important din partea Statelor Unite pentru Ucraina indică mai degrabă o prelungire a conflictului. În plus, luând în calcul modul în care a evoluat conflictul până acum, atitudinea leadership-ului de la Moscova, aș spune că vom trăi cu războiul din Ucraina și în 2023. Ce putem spera este doar să nu escaladeze și mai mult acest conflict. 

Continuarea războiului, în proporțiile actuale, va însemna o adâncire a crizei în Uniunea Europeană, care va trebui să se confrunte cu noi valuri de refugiați din Ucraina, să gestioneze problema refugiaților ucraineni aflați deja pe teritoriul UE și să își ajusteze, în continuare, economia din cauza deficitului de energie, o economie deja șubrezită de pandemia COVID-19 și războiului din Ucraina. Deficitul de energie și acoperirea nevoilor de energie în Europa vor fi provocări pentru 2023 pe care Uniunea Europeană nu cred că va reuși să le depășească. Uniunea Europeană, în acești 3 ani de crize majore și reale, a arătat că nu are mecanismele și leadership-ul necesare să răspundă adecvat acestor provocări, aș aminti aici doar noul scandal de corupție care a erupt la nivelul Parlamentului European și procesul de aderare ale Bulgariei și României la Schengen, care sunt indicatori pentru mecanisme și leadership deficitare. O adâncire a crizei economice în UE, chiar o recesiune, cum anunță anumiți economiști, va mări inegalitățile sociale, ceea ce va crește segmentul euroscepticilor, șubrezind coeziunea și așa fragilă și poate erupe chiar în mișcări sociale de amploare și destabilizare. 

În România, pe lângă războiul foarte aproape din Ucraina, economia fragilă, vom avea în 2023 un posibil conflict politic mocnit, determinat de rocada între partidele din Coaliție în componența guvernului. Economic România, ar putea parcurge anul 2023 suportabil, dacă ar intra în Schengen, leadership-ul ar gestiona adecvat resursele țării și ar utiliza eficient banii din PNRR. Aș spune că nu există premise pentru speranță. Deși istoric partidele se erodau la guvernare, cele două partide din actuala Coaliție au reușit să își mențină capitalul de încredere, nu însă pentru excelență în guvernare, ci din cauza lipsei de perspectivă în rândul partidelor din Opoziție. Eșecul Schengen nu cred că le va afecta foarte mult, din motivul menționat mai sus, iar dacă Schengen va fi o reușită în 2023, atunci ar putea beneficia chiar de un plus de încredere. Totuși, adâncirea crizei economice, deprecierea și mai mult a nivelului de trai și anul 2023 fără Schengen ar putea crește și mai mult segmentul celor dezinteresați de politică și segmentul celor antisistem.  

În concluzie, sub auspiciile ultimelor evenimente și învățând din evoluțiile ultimilor trei ani, spun că anul 2023 este unul imprevizibil: este posibil ca războiul din Ucraina să se încheie și să avem parte de reconstrucție și revigorare în 2023 sau să prelungim actuala situație nesigură. La fel, este posibil ca în România rocada la guvernare să se producă fără fricțiuni, România să fie spațiul Schengen sau să resimțim cu adevărat o criză economică de proporții, alimentată și de conflicte politice în Coaliție.