Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Scena 1: Sibiu, final de summit. Vorbesc cu un oficial: „Summitul a fost un succes! Lume bună, loc frumos de poze, organizare spre impecabilă”. Un alt oficial: “Summitul a fost un eșec: Ţară divizată, nicio decizie mai de Doamne-ajută!”.
Scena 2, peste câteva zile: cetăţeni autointitulaţi frumoşi şi liberi le aruncă bancnote celor care participă la un miting în speranţa că unii se vor apleca şi vor culege banii de pe jos în timp ce “aruncătorii” filmează.
Ambele scene, aceeaşi ţară. Şi aproape aceiaşi oameni. Care este România reală? Aia ospitalieră, gata să pună pe masă tot ce are doar pentru ca nişte oameni să se simtă bine, dar care nu este în stare să fie mai mult decât un bun organizator de mese festive, incapabilă să se impună la nivel continental ca un partener demn de luat în seamă la discuţii şi decizii, sau cea în care ura e mai presus de orice între oameni care nu au nimic în comun, care nu s-au văzut în viaţa lor, care nu ştiu nimic unii despre alţii, dar care-şi rup capetele între ei pentru nişte idoli despre care nu ştiu nimic? Pentru că despre asta vorbim! Despre idolii pe care concetăţenii mei îi tot găsesc şi-i cred pe cuvânt orice ar spune sau scrie.
La baza celor două scene stă un personaj, prea puţin vizibil zilele acestea, deși e, din nou, candidat. Vă mai aduceţi aminte de el? De cel care a semănat seminţele urii? De cel care împărţea lumea în penali şi curaţi, de cel care punea etichete pe oricine-i stătea în cale, de cel care nu făcuse nimic în toată viaţa lui publică care să nu fie controversat ori îndoielnic, dar pe care-l credeaţi pe cuvânt orice spunea? Sigur vi-l amintiţi! L-aţi ales de două ori preşedinte doar pentru că vă spunea ce voiaţi să auziţi! Da, despre Traian Băsescu vorbesc, despre cel pe care CNSAS se pregăteşte să-l acuze oficial că era de fapt un mic şi ordinar turnător la Securitate. Da, el, integrul, neprihănitul, incoruptibilul – te apucă şi râsul – era doar un amărât de autor de note informative, spune CNSAS.
Astăzi, culegem ce a semănat el şi cu oamenii îndatoraţi lui. Da, ei, marii filosofi fără operă, dar cu edituri primite gratis ori beneficiari de grase sinecuri, cei care şi-au numit semenii de le plăteau dolofanele stipendii din bani publici “patibulari”, ori le-au numărat dinţii, ca să le stabilească gradul de implicare civică şi inteligenţă. Astăzi, munca lor dă roade şi ne umilim, aruncăm bani mărunţi unii altora, deși păpușarii nu lucrează decât cu bani mari.
Săracă țara asta, dacă a ajuns să-și rupă capetele și spinările pentru niște mincinoși...
Citește pe Antena3.ro
