Partidul societAtii civile de dreapta

Civismul lor nu este gratuit. Iar atunci cand intre cei aflati la putere incepe cearta, intelectualii isi dezvolta opiniile in functie de culoarea politica a institutiei pe statul careia au ajuns sa semneze cand iau leafa si diurnele. In felul acesta, iata, se mentine pluralismul.

Afost o vreme cand unii intelectuali de dreapta erau mai cinstiti si cu ei insisi, si cu ceilalti. Asa a luat nastere Partidul Aliantei Civice (PAC), formatiune care si-a asumat explicit o culoare politica si niste interese specifice. Initiativa nu s-a dovedit "rentabila" si vremurile acelea au trecut. Azi intelectualii de dreapta formeaza in corpore "societatea civila". Si "societatea civila" e chemata mereu sa analizeze, impartial, ce se petrece, de ce se petrece si ce ar trebui sa facem noi toti mai departe. Mai mult, aceasta e "societatea civila" cu care mai marii zilei se consulta atent, ori de cate ori trebuie sa dea impresia ca stau de vorba cu tara.
Traim o uriasa impostura care se amplifica an de an, mandat de mandat. Cand vorbesc despre impostura ma refer la doua aspecte.

In primul rand nu avem de a face cu entitati de analiza echidistanta, ci cu grupuri si persoane implicate partizan in viata politica romaneasca. Pe tot parcursul lui 2004, de pilda, "civicii" care ne umplu astazi televizoarele au dus o campanie constanta in favoarea Aliantei D.A., i-au dat sfaturi, si au facut studii ca sa vada cum poate functiona mai bine strutocamila. (...) Noi avem inca putini oameni care au autoritate in societatea civila si, din acest motiv, in acesti ultimi doi ani, cand democratia se degrada la noi, nu era suficient sa facem numai rapoarte de analiza si cercetare. A trebuit sa aruncam toata greutatea noastra in joc, ca sa unim PNL cu PD, sa-l aducem pe Basescu drept candidat (Stolojan nu ar fi castigat alegerile, desi ar fi fost un presedinte bun), sa scapam de o reforma electorala care ar fi favorizat PSD, sa organizam CPC si sa gasim bani pentru ea. Asa am parcurs pas cu pas si deliberat etapele unei mici "revolutii portocalii", asa cum inspirat le descrie d-na Condoleezza Rice.(...) marturisea cu candoare in 2005 doamna Alina Mungiu Pippidi. (Reforma electorala de care dansa a scapat natiunea e votul uninominal dupa care plange azi domnul Basescu).

E interesant de observat ca, astazi, cand Alianta D.A. nu mai exista, partizanatul acestor apostoli ai moralitatii se mentine, dar are loc o sciziparitate de adaptare la noul mediu politic schizoid: unii apara o parte a aliantei, altii cealalta parte, incriminand in consecinta, nonsalant, jumatate din ceea ce recomandau pana mai ieri. Nici dupa alegeri acesti analisti nu pot fi echidistanti, iar explicatia este destul de simpla: avem de a face cu intelectuali de buzunar.

Nu ma refer aici la cultura carturarilor cu pricina si nici la calitatea demersului lor cognitiv. Am in vedere un lucru mult mai simplu. Ori de cate ori persoanele sau partidele pe care le sprijina in crunta opozitie ajung la putere, intelectualii civici ajung, la randul lor, imediat, in posturi inalte si bine platite sau fac imediat contracte grase cu cei ajunsi in asemenea functii. Cu alte cuvinte, fac exact ceea ce condamnau inainte, la altii. Civismul lor nu este gratuit. Iar atunci cand intre cei aflati la putere incepe cearta, intelectualii isi dezvolta opiniile in functie de culoarea politica a institutiei pe statul careia au ajuns sa semneze cand iau leafa si diurnele. In felul acesta, iata, se mentine pluralismul.

Aici apare fenomenul cel mai interesant: desi sunt deja platiti de stat ei raman in continuare civici! Isi dau in continuare cu parerea despre ceea ce se petrece ca si cum nu ar avea nici un interes, ca si cum nu ar fi parte a jocului ci l-ar privi de la inaltimi academice. Un personaj propus ca ambasador la Washington modereaza discutii politice pe postul public in vreme ce asteapta aprobarea presedintelui, dupa ce a fost propus de guvern. Oare cat de echidistant fata de presedinte poate fi el? Oare ne miram ca semneaza scrisorele in favoarea lui Traian Basescu si explica doct, peste tot, de ce a considerat util sa o faca? Oare ne miram ca doamna Macovei e sprijinita frenetic de ONG-uri care au fost finantate gratios din fondurile Ministerului Justitiei?

Civicul roman isi poate pierde saracia, silueta, anonimatul in relatia cu fosta securitate sau accentul autohton, dar nu va renunta niciodata la bunul sau cel mai de pret: echidistanta.

In al doilea rand, in realitate, societatea civila e alcatuita din mii de organizatii. Cele mai multe dintre ele reprezinta interesele unor categorii sociale clar definite: pensionari, intreprinzatori, iubitori de animale, familii monoparentale, minoritati de tot felul, fermieri, persoane cu handicap. Pe aceste organizatii, care reprezinta segmente sociale serios afectate de legi in discutie sau de crizele institutionale blocante, nu le intreaba nimeni nimic despre politica. De ani si ani, societatea civila oficiala e reprezentata numai de "organisme de atitudine", mereu aceleasi, mereu cu aceleasi opinii.

Nu pot sa inchei fara sa remarc o ultima trasatura definitorie a "societatii civile": nevinovatia. Au trecut doi ani din momentul cand cei sprijiniti de ea au ajuns la putere si au condus viata politica romaneasca spre un haos general. Nici unul din corifeii dreptei civice nu pare a avea remuscari, nimeni nu are indoieli. Nici n-ar avea timp pentru asta, in goana zilnica de la o televiziune la alta, de la un aeroport la altul.