Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nici nu s-a instalat bine în biroul ce îi revine în virtutea funcției de președinte al Senatului, că doamna Anca Dragu vine cu o inițiativă care ne pune foarte serios pe gânduri! Este vorba despre constituirea unei comisii parlamentare comune pentru punerea în aplicare a rezultatelor referendumului din 2009. Referendum la care, după cum ne amintim,românii au votat, într-o semnificativă proporție pentru un parlament unicameral, având 300 de membri. Proporție care,îmi permit să observ, era semnificativă la acea dată, dar care, atât datorită campaniei susținute de de-credibilizare a acestei puteri a statului, cât și a unor reale, serioase carențe din activitatea sa, ar putea avea șanse să se mențină la un ridicat nivel. Întrebarea este,însă, de ce tocmai acum, când noul Legislativ al țării abia ce a fost constituit și, vorba românului, tocmai și-a intrat în pâine?
Normal și firesc într-un stat de drept și pentru că o asemenea decizie vizează o chestiune vitală pentru cursul democratic al României Europene,ne-am fi așteptat ca primele explicații despre rațiunea suficientă a acestei decizii să ni le ofere însăși doamna Anca Dragu. Aducând în sprijin evaluările, argumentele și contraargumentele specialiștilor în drept constituțional, din România, ca și din alte state cu democrații stabile. Din păcate,până acum măcar, domnia sa nu a făcut acest lucru și,în acest fel, lasă deschisă calea unor speculații și interpretări și semne de îndoială. Pe care, să nu îi fie cu supărare dar va trebui să le contracareze.
Într-o ordinea logică a dialogului aleși-alegători pe acest subiect care poate să devină o castană fierbinte, prima întrebare care s-ar putea pune este următoarea: era, cu adevărat, urgența numărul 1 a momentului scoaterea din sertar a rezultatelor referendumului din 2009 la nici o lună de la alegerile parlamentare? Altfel spus, chiar era această chestiune prioritatea –priorităților? Situație în care revenim la o constatare pe care o menționam mai înainte și anume că , dacă ar fi dorit să fie credibilă și să fie susținută, în primul rând de către electorat, în demersul său, doamna președintă a Camerei Superioare a Parlamentului ar fi trebuit să consulte opinia specialiștilor în materia și, după aceea, să ne-o prezinte și nouă, votanților de ieri-alaltăieri, electoratul de mâine-poimâine.
O a doua întrebare este una care nici măcar nu mai ține de domeniul analizei științifice și vizează o chestiune mult mai simplă. Este vorba despre orizontul de timp în care respectiva comisie trebuie să își finalizeze analiza și momentul în care își vor produce efectele măsurile preconizate. Mai direct spus, trecerea la un parlament unicameral se va face în cursul acestui mandat al actualului legislativ sau după expirarea acestui mandat? Adică după alegerile parlamentare din 2024. Pentru că, dacă să presupunem că s-ar opta pentru prima soluție,iertat să fie dar îmi este foarte greu să cred că ar exista atât de mulți deputați și senatori care- de bună voie și nesiliți de nimeni, zice-se!- vor fi gata să își voteze lăsarea la vatră. Iar dacă s-ar alege ca noua formulă a Parlamentului să fie tradusă în viață abia după alegerile din 2024, este corect să ne punem și să punem întrebarea: de ce s-a lansat ideea încă la sfârșitul anului 2020? Intraseră, oare, zilele în sac?
În aceeași ordine de discuție și, în mod deosebit, ținând seama de maniera ultimativă în care ne-a fost comunicată decizia doamnei președintă a Senatului, apare suspiciunea rezonabilă că această decizie vine în întâmpinarea unei năzuințe mai vechi a chiriașului din Dealul Cotrocenilor. Năzuința ca, după guWERNul meu, să aibă și parlamentul meu. Nu de alta, dar, mai nou și mai nou, există tot mai multe semnale domnul pseudo-președinte Klaus Iohannis manifestă o deosebită predilecție față de gruparea politică a cărei aparținătoare este tocmai doamna Anca Dragu. Năzuință care, după cum o arată configurația celor două camere ale noului legislativ, nu prea are cele mai mari șanse să se împlinească. Iar dacă în ceea ce privește executivul, domnul pseudo-președinte a găsit o soluție, răstălmăcind, bineînțeles, litera și spiritul Constituției, nu se prea întrevăd șanse ca manevrele să reușească și în acest caz.
Conjunctură neplăcută augustei persoane și în care singura soluție ar rămâne exact cea pe care a scos-o de la naftalină doamna Anca Dragu și a pus-o pe masa aleșilor neamului. Cât privește șansele ca, în cazul unor eventuale alegeri anticipate, printre cei 300 de membrii ai viitorului parlament unicameral să nu se mai afle picior de indezirabili- citiți vă rog:de PSD-ist!-, fiți siguri că bogata experiență în materie de mânării dobândită de către cadrele specializate își va spune cuvântul.
Drept pentru care să nici nu ne mai fie de mirare dacă, în final, o să ne pricopsim și cu un ,,parlament al meu’’. Dar nu ,,al meu’’, al alegătorului, ci al chiriașului din Deal și al băieților săi!
