PD se face magnet

Scapat de complicatia chestiunea fuziunii, PD si-a dat pe fata, in fine, pretentia: cea de forta in jurul careia urmeaza a se fauri viitoarea formatiune de centru-dreapta. Prima tinta intrata in vizor: PPCD. Pregatit de fuziune prin Ioan Talpes. Dar si, eventual, printr-o fuziune prealabila intre PPCD si partidul lui Gigi Becali, daca ar fi sa luam in serios declaratiile din ultimul timp ale liderului PNG. S-ar atenua astfel socul casniciei dintre o formatiune FSN-ista precum PD, si o formatiune a fostilor detinuti politici, dar si cel al trecerii unui grup din PSD la noul partid de centru dreapta.

Biroul Permanent al PD s-a reunit luni, 27 februarie 2006, pentru a lua in dezbatere Rezolutia Delegatiei Permanente a PNL de vineri, 24 februarie 2006. La finele reuniunii, Emil Boc a tinut o conferinta de presa in cadrul careia a declarat:
"Propunerea de fuziune inaintata colegilor liberali a fost practic refuzata. PD nu renunta la proiectul crearii unui partid puternic de centru-dreapta, fundamentat pe platforma populara, cu sau fara participarea colegilor liberali".
La Sinteza zilei de duminica seara, Mircea Badea observa, cu umoru-i definitoriu, ca Partidul Democrat a avut oarece emotii in asteptarea Rezolutiei de la Brasov. Se temea ca PNL va respinge fuziunea? Nu. Se temea ca PNL o va accepta!
Desi prin conditiile puse, Delegatia Permanenta a PNL respingea fuziunea, totusi, Rezolutia nu contine nici o propozitie de respingere fatisa.
Ar fi fost de asteptat, dand crezare figuratiei PD de cruciat al fuziunii, ca Emil Boc sa anunte luni decizia Biroului Permanent de a continua negocierile cu PNL in vederea casniciei politice.
Emil Boc s-a grabit insa sa interpreteze Rezolutia ca un refuz practic din partea liberalilor.
De ce?
De teama ca PNL sa nu se razgandeasca! Pentru ca, discursul lui Emil Boc de dupa Biroul Permanent al PD s-a concentrat in continuare pe crearea unui partid puternic de centru-dreapta, in jurul PD. Sub acest semn, luni, PD a lansat deja o invitatie solemna altor forte politice din Romania. PPCD a fost nominalizat in primul rand, PNG al lui Gigi Becali a fost evitat cu diplomatie, PRM a fost refuzat ca partid, fireste, nu insa in ce priveste membrii PRM, mai mult sau mai putin parlamentari.
Abia luni, 27 februarie 2006, s-a dezvaluit desenul politic ascuns sub propunerea de fuziune. Partidul Democrat, trecut in 2005 la doctrina Populara si admis la 26 septembrie 2005 ca membru asociat al grupului PPE-CD din Parlamentul European, se vrea capul de pod al Partidului Popular European in Romania.

Nu intamplator, pe site-ul Parlamentului European, Traian Basescu, presedinte al Romaniei, figureaza (cu poza) in calitate de fost presedinte al PD pe lista premierilor si presedintilor din Europa de sorginte Populara, lista cu care PPE-CD se mandreste. Astfel pozitionat, desi alte doua formatiuni din Romania - UDMR si PPCD - sunt membri asociati deja, in timp ce PD e doar observator, PD a lansat PNL chemarea la fuziune nu de pe pozitii subordonate PNL sau macar egale, ci de pe pozitiile unui partid-magnet in crearea unei puternice formatiuni de centru-dreapta.
Fie si la un calcul simplu, era greu de crezut ca PNL va accepta rolul propus, ba chiar si impus de catre PD. Ar fi fost ca si cum un magnet cat o nuca ar fi vrut sa atraga spre el un vagon. Mai lesne de presupus e ca PD a vrut sa dovedeasca electoratului doritor de o casnicie PNL-PD ca el vrea asta, dar ca se confrunta cu pozitia de refuz a PNL.
Scapat de complicatia chestiunea fuziunii, PD si-a dat pe fata, in fine, pretentia: cea de forta in jurul careia urmeaza a se fauri viitoarea formatiune de centru-dreapta.
Prima tinta intrata in vizor: PPCD. Pregatit de fuziune prin Ioan Talpes. Dar si, eventual, printr-o fuziune prealabila intre PPCD si partidul lui Gigi Becali, daca ar fi sa luam in serios declaratiile din ultimul timp ale liderului PNG. S-ar atenua astfel socul casniciei dintre o formatiune FSN-ista, precum PD, si o formatiune a fostilor detinuti politici, dar si cel al trecerii unui grup din PSD la noul partid de centru dreapta. Pentru PDSR-ul lui Adrian Nastase, combinatia cu PSDR i-a adus diploma de partid nobil si noua titulatura, de PSD. Acelasi lucru il vrea PD de la fuziunea cu PPCD. Formatiunea lui Gheorghe Ciuhandu va da viitorului partid titlul de noblete necesar, si nu forta numerica.
Odata realizat noul partid, magnetul PD, marit acum si prin racolari de parlamentari, va trece la atragerea piliturilor din PNL, PSD, PRM si din PNG.
PNL nu va sta cu mainile in san. Va cauta si el sa atraga din pilitura altor partide: din PSD mai ales si eventual, tot Partidul Conservator.

Pentru ca planurile celor doua partide sa se realizeze e nevoie ca ele sa ramana la guvernare. Asa se explica decizia de luni seara de a pastra Alianta. Vom avea astfel doi magneti care vor cauta sa lucreze pe cont propriu.
Ramane de vazut in ce masura o guvernare a Aliantei va mai fi eficienta in atari conditii.