Ca de obicei, PDL – urmand invataturile ilustrului prestidigitator – pariaza pe aburirea prostilor. Increderea partidului basist in uriasele noastre rezerve de tampenie se mentine intreaga, neclatinata si pare chiar magulitoare. Nu ne banuiesc in stare de inteleptire si au declansat, parca nitel cam devreme, marea aburire. Pana la toamna, framantata bine, zi si noapte, de bucataresele cu sort ale partidului cu cei mai numerosi milionari in euro din galaxie, coca noastra va fi tocmai buna pentru modelat din victime aliati. Nu pare a fi chiar usor, dar spanii si udrele merg la sigur pe ideea ca am ramas dobitoci. Asa sa fie?
Sa ma scuze doamnele care si-au desenat barba si par pe piept si domnii imbogatiti cu sutien si chiloti de dama, pentru ca travestiul sa-i apere de identificare, dar cutez sa am niste indoieli. Parca n-am mai fi atat de prosti ca acum un an si acum doi ani si acum multi ani de cand ne-au incalecat si ne-au infipt in coaste pintenii. Daca reteta lor, cat se poate de previzibila, va fasai si se va desumfla ca o gogoasa? Daca, mimand pozitii in opozitie, maicile din schiturile milei fata de popor, vor fi identificate ca foste practicante de bordel? Daca... Avantul cu care au pornit sa atace "puterea', putere care, la ora la care scriu, n-a format guvernul si mai are pana la votul din Parlament, stand intr-un singur nume, Victor Ponta, deocamdata fara birou si stampila, furia cu care robertele s-au napustit sa infiereze "pe cei care au mancat pensiile batranilor' ma fac sa cred ca aceasta este reteta pe care o vor aplica.
Ce ar trebui sa faca, imediat intrata in paine, viitoarea putere? Sa functioneze ca un ceasornic elvetian. N-are invoire la greseala si drept la scuza. Sa guverneze, ziceam intr-o ciorovaiala televizata deunazi, asa cum a vorbit Crin Antonescu in Parlament – destept, cu suflet, fara cusur. Altfel graba de a nesocoti sfatul batranesc al unora (si nu ma refer doar la Ion Iliescu) ii va costa si ne va costa. Alegerile din toamna ii va gasi stalciti in pumni. Pentru a nu primi lovituri in barbie, in ring uneori mortale, trebuie sa aiba garda mereu pregatita. Iar garda lor e respectarea, cu riscul de a-si vinde la talcioc toalele nevestelor, daca astia au maturat toti banii si i-au maturat, pentru a respecta in litera lor, fara nici-o derogare, promisiunile facute. Ce pot face acum, in zilele ramase pana cand vor primi hirotonisirea forului legislativ? Un prieten mi-a reamintit o secventa din viata de muncitor cu notele muzicale a lui George Enescu.
Marele compozitor si instrumentist, plecand cu trenul din Bucuresti spre o indepartata capitala europeana, abia instalat in compartiment, a scos din valiza un gat de vioara. Calatoria dura cateva zile si Enescu nu-si ingaduia, ca altii care motaiau sau cascau gura pe fereastra, sa piarda timpul. In consecinta, spre uluirea confratilor din vagon, a facut digitatie. Digitatie pe acel gat de vioara in pregatirea examenelor cu public. Nu pierdeti domnilor timpul. Altfel timpul va va pierde pe voi.