Penibilul domn Băsericeanu...

Ieri, alaltăieri, domnul acesta, pe numele său mic Traian, a transformat teatrul în maidan şi Preşedinţia în şuşă. La întâl­nire s-a înfiinţat şi gloata, nişte aplaudaci cu simbrie, momiţi cu niscaiva arginţi, ca-n recesiunea ce s-a încolăcit duduitor peste ţară. Cândva, nu de mult, prezenţa sa umplea pieţele şi dospea speranţele traiului în bine. Acum, abia de mai reuşeşte să adune o mână de gură-cască, şi ăia cu arcanu’ televistic.

În Românica, domnul Băsericeanu nu-i fitecine. E ditamai ştabul, cu palat, consilieri şi girofar. Cu leafă de la stat şi slujbă de la norod.  Căci norodul l-a proptit ba preşedinte, ba premier, ce dacă venea din port ori din modeling!? Poporul e bun şi răbdător, că aşa se cade în democraţie. Îi place la nebunie să fie prostit şi linguşit. Îndură orice şi iartă larg trăsnăile politice. Sau minciunile cu sclipici, fără de care politica nu s-a pomenit.

Ieri, alaltăieri, domnul acesta, pe numele său mic Traian, a transformat teatrul în maidan şi Preşedinţia în şuşă. La întâlnire s-a înfiinţat şi gloata, nişte aplaudaci cu simbrie, momiţi cu niscaiva arginţi, ca-n recesiunea ce s-a încolăcit duduitor peste ţară. Cândva, nu demult, prezenţa sa umplea pieţele şi dospea speranţele traiului în bine. Acum, abia de mai reuşeşte să adune o mână de gură-cască, şi ăia cu arcanu’ televistic. Insul e răsuflat şi gol, a-nceput să semene cu ruinele politice. Întâiul Băsericeanu a râs slobod, îndemnând sala la hăuliri şi tropăituri mai ceva ca pe stadion. Mimetismul galeriei s-a înfăptuit pe dată şi l-a prins până şi pe moderator, mai mereu în flagrant delict de hăhăială. Gazda i-a persiflat laş pe ceilalţi politicieni, a căror contumacie a tutuit-o fără nici o jenă, cât să-l binedispună pe augustul musafir. A spus bancuri cu hrebenciucii asfaltatori şi s-a arătat stupefiat de hidoşenia parlamentarilor, deşi Traian nu era vreun Făt-Frumos. "Dar nici eu nu-s frumos!", l-a pus la punct interlocutorul în hăhăiala stârnită în jur. În vacarmul comandat, Băsericeanu s-a uitat fix în camera de filmat şi a născocit o altfel de "Mioriţă". Cică patru baci, unul dăbulenean, altul guzgan şi vreo doi miticani (un mogulean poliantenat şi-un tăricean), pun la cale să ni-l omoare. Pe înserate şi la ceas decembric, cu răvaşe neconstituţionale ascunse în cozonaci şi sarmale. Se pregăteşte o lovitură de stat cu miros de piftie şi caltaboşi, fraţilor! Vai de Românica noastră! Şi cum mioarele nu mai sunt ce erau odată, baciul marinar nu s-a resemnat neam. Dimpotrivă, s-a zbârlit la turma din faţa şi spatele ecranului, "că nu se mai poate, pentru că nu voi mai tolera o lovitură de stat!". He-he, dacă ar fi existat Curtea Constituţională şi pe vremea baciului moldovean, sărmanul se înfăţişa cu pâra la marele pretoriu şi crima nu se mai săvârşea. Dar, din nefericire, în lipsa dreptului la petiţie, neghio­bul cioban s-a împăcat cu soarta şi a dat ortu’ popii, iar doina populară ne-a castrat destinul naţional. Cu toate astea, Traian e mândru de românitatea ce i-a fost procurată pe neîntrebate, prin certifica­tul de naştere, şi se fuduleşte cu ea în apropierea fiecărui scrutin. O declamă umezindu-şi ochii, iar fârtaţii se-nmoaie patriotic. I-a cucerit rapid printr-o singură vorbă şi-o coborâre cabotinică de pleoapă. Nu ca "poetul disident" şi "profesorul universitar", căzuţi în "penibilul" unei întrebări nătângi! Toţi îi vor răul, toţi conspiră să-l alunge din Deal şi să văduvească biata ţărişoară de bravul conducător. Penibil rău domn Băsericeanu...

După o zi, două, gelos pe succesul de public al alter ego-ului său, Călin, alt nume al Băsericeanului, s-a ivit trufaş pe sticla de la Guvernul lui.  De acolo, din inima Executivului, domnul acela părelnic şlefuit şi-a gâdilat populist plătitorii de taxe şi impozite, făcându-le zâmbre şi ocheade de cartier. I-a felicitat electoral şi s-a fălit că e român. Într-o "Românie mândră şi prosperă", desigur, ca-n sloganul liberalilor păstoriţi cu dibăcie, curat coincidenţă! Molima demagogiei jenante nu scuteşte pe nimeni, circulă despletită pe uliţele şi bulevardele patriei, prin oraşe şi sate, pretutindeni. Premierul a tăbărât pe "dragii" votanţi cu promisiuni ceauşiste şi parcă atunci am auzit, pe deasupra, huruitul elicopterului chemat să-l scoată grabnic din istorie.

Să-l ducă în derizoriul Cioflicenilor, ca să se trateze de sindromul politicianismului vertiginos. Penibil, zău, şi domnul acesta Băsericeanu...

Curând, Băsericeanu se va piti în fiecare urnă şi va falsifica, din ştampilă, prezentul unei ţări cu viitor de doi bani, că-mi veni în minte biciuirea  altui penibil. Şi el Băsericeanu, dar Mircea, lubeniţarul cosmic....