Pericol de moarte în grădiniţe

Pe portile gradinitelor de stat din Romania ar trebui sa se puna placi de avertizare: 'Pericol de moarte! Va lasati aici copiii pe riscul dumneavoastra!'

Un copil de trei ani si jumatate se zbate, intre viata si moarte, la sectia de terapie intensiva, dupa ce a cazut de la etajul trei al gradinitei. Era la toaleta, singur, cumva usa s-a inchis si n-a mai putut sa iasa, s-a urcat pe fereastra…

Acum, unii dintre cei ce nu stiu care este situatia din gradinitele de stat, vor zice 'Da’ ce faceau nesimtitele alea de educatoare? Probabil, isi faceau unghiile. Daca as fi eu parintele acelui copil, le-as omori cu mana mea!'

Ei bine, daca ar fi cineva de 'omorat' pentru aceasta situatie, este saracia.

Marturisesc ca, inainte de formularea frazei precedente, m-am gandit ca, in locul 'saraciei', sa trec un nume – pe al ministrului educatiei. Dar, nu poate fi invinuit doar Funeriu pentru situatia actuala din gradinitele si scolile Romaniei. Insa, ma calca efectiv pe nervi ca, dupa modelul instituit de seful statului, isi permite sa RADA, sa HAHAIE chiar, atunci cand discuta probleme grave, precum starea Invatamantului. Si ca, avand un EGO ce-i depaseste statura, vine cu dictionare in talk-show-urile televizate dedicate starii Invatamantului, mancand minute in sir din timpii de emisie, pentru a-si construi o aparare fata de evidentul sau agramatism.

Revenind… Suntem tara europeana, dar intr-atat de saraca, incat nu ne putem permite sa asiguram caldura in gradinite si scoli. Astfel, copiii se imbolnavesc si parintii trebuie sa gaseasca solutii pentru a-i repune pe picioare, luptandu-se cu un sistem medical la fel de prost ca cel de invatamant. In plus, copilul trebuie sa stea acasa cat e bolnav – o saptamana, poate chiar doua. Daca nu are bunici, cine sta cu acel copil? Evident, unul dintre parinti, care trebuie sa isi ia concediu. Numai ca, multi nu pot sa isi ia concediu si atunci, isi duc copiii la gradinita/scoala, chiar bolnavi fiind. Si asistentele (majoritatea lor) trec cu vederea si le permit copiilor bolnavi sa intre in gradinite, ca doar traiesc in aceeasi tara si stiu ca parintii n-au solutii. Si uite-asa, copiii sanatosi se molipsesc de la cei bolnavi. Apoi, la randul lor, ii imbolnavesc pe altii sau chiar pe cei de la care au luat boala initial. Cerc vicios.

Suntem atat de saraci, incat personalul din gradinite si scoli este extrem de redus. Ce poate face o educatoare cu 30 de copii de 2-3-4 ani? Acesti copii nu sunt si nu pot fi invatati cu un program strict, militaros. Nu le poti spune: 'Faceti pipi in secunda asta si pe urma nu mai cereti o ora!'. Sau 'Nu aveti voie sa va doara acum burtica!'. Ca atare, oricat ai fi de bine pregatita, din toate punctele de vedere, lucrurile tot iti scapa de sub control, la un moment dat. Cum sa te imparti intre 10 copii care vor la toaleta, 10 care plang ca vor la mama si alti 10 care urla ca le e foame?

Bugetele scolilor si gradinitelor nu mai ajung si pentru plata ingrijitoarelor. In loc de doua ingrijitoare, cate ar trebui sa fie la 30 de copii (vorbesc de un minim, nu de ideal), daca pot fi suportate acele salarii de mizerie pentru una la 100 de copii. Astfel, in unele unitati de invatamant, s-a ajuns ca salariile ingrijitoarelor sa fie achitate de parinti. In altele, din cartiere si localitati mai sarace decat media, parintii nu pot suporta asemenea cheltuieli. Si atunci, totul ramane o loterie – daca vor scapa cu bine sau nu copiii respectivi din incercarea care ii asteapta.

Nu stiu care e situatia exacta a gradinitei din Militari, unde s-a produs tragedia de joi. Dar, daca va fi invinuit vreun angajat al gradinitei, ar trebui ca probele impotriva lui sa fie coplesitoare. Formula 'esti educatoare si raspunzi de siguranta tuturor copiilor' nu mi se pare deloc suficienta, in conditiile pe care le-am descris. Stim foarte bine ca si un copil poate fi, uneori, greu de supravegheat, darmite 30…

Spuneam, mai sus, ca oricat ai fi de bine pregatita, ca educatoare, tot iti scapa lucrurile de sub control, in conditiile din gradinitele romanesti. Dar daca esti si novice sau efectiv, prost pregatita? Daca esti pregatita cu adevarat sa faci fata onorabil in asemenea conditii, inseamna ca poti face fata excelent si altor conditii, de la alte locuri de munca, mult mai bine platite. Si atunci, de ce sa ramai si sa accepti o plata inuman de mica, umilitoare?

Evident, saracia a afectat si calitatea personalului didactic din unitatile de invatamant. Au ramas si dintre cei buni, dar, ca medie, (calitatea personalului) nu se compara cu cea din urma cu 10-20-30 de ani. Iarasi, e un cerc vicios care nu se sparge doar punand presiune pe educatori, invatatori si profesori, cerandu-le tot mai mult si mai mult, pentru a face curatenie. Ce pui in locul celor pe care ii indepartezi din sistem? Pe cine mai pacalesti sa vina si sa isi dedice toata viata altora, uitandu-se pe sine, pentru 1.000 de lei?

Cine are in familie un cadru didactic dedicat profesiei, stie despre ce vorbesc: un asemenea om munceste cel putin 12 ore in medie, pe zi, pentru gradinita/scoala, la locul de munca si acasa. Altfel, nu faci fata onorabil cerintelor, chiar daca esti excelent pregatit si debordand de vitalitate.

Daca veniturile sale mici nu pot fi compensate de ale celorlalti membri ai familiei, acest cadru didactic competent si dedicat profesiei se zbate in mizerie, sacrificandu-si nu doar timpul, viata personala, ci si sanatatea. Inseamna ca, de pilda, ori de cate ori se imbolnaveste (si daca nu ai imunitate de campion te imbolnavesti des, ca educatoare sau invatatoare), duce boala 'pe picioare', fara tratament, fiindca nu isi permite medicamentele necompensate si nici nu poate ajunge la medicul de familie - cine te invoieste pentru asa ceva, cine sa te inlocuiasca la gradinita/scoala?

Ei bine, ce poate sa mai zica un astfel de om, care da totul 'cauzei', cand il vede pe cel care pastoreste domeniul in care lucreaza hlizindu-se incapabil de a raspunde la o intrebare simpla: cat crede ca ar fi un salariu decent, pentru un cadru didactic? Ce poate sa mai zica atunci cand aude in jurul sau reprosuri diverse si globale la adresa breslei din care face parte, reprosuri incurajate, uneori fatis, de diriguitorii Invatamantului? Ce poate sa mai zica atunci cand, in urma unui incident ca cel de la gradinita din Militari, multi vor capul educatoarei copilului, eventual pe al directoarei gradinitei, fara a se gandi o clipa la context?