Perspectivele industriei: la mana capitalului strain

Industria cu capital autohton este inca de acum la nivelul cresterii zero

Cvasistagnarea industriala din 2005 si continuarea acestei tendinte in 2006, deci tocmai in preajma aderarii la Uniunea Europeana, ridica in mod acut problema impactului industrial al integrarii. Realitatea este ca nimeni nu poate sti in mod cat de cat exact care va fi acest impact. Se fac presupuneri, se iau in considerare experiente anterioare ale unor tari aderente, dar precis nu se poate prevedea ce va fi.

Singurul lucru ceva mai sigur este ca industria bazata pe capital autohton va stagna, daca nu chiar va da inapoi, pierzand pozitii dupa pozitii. Sa observam ca este tocmai aspectul pentru care aprecierile mediului de afaceri romanesc asupra perspectivelor industriei din Romania contrasteaza atat de evident fata de cele ale unor analisti care conteaza pe motorul investitiilor straine. Aprecierile mediului de afaceri romanesc se refera aproape exclusiv la "industria autohtona" sau, mai precis, industria bazata pe capital autohton. Perspectivele acesteia sunt sumbre in competitia, pe piata deschisa europeana, cu firmele de la vest de Romania, mult mai puternice si mai performante. Pietele deschise nu joaca in favoarea celor slabi si mai putin performanti. Este adevarat ca pietele deschise obliga la competitivitate si performanta. Dar pana cand, prin "rodare" la noua situatie, firmele romanesti sa castige de pe urma competitiei crescute de pe o piata deschisa si de mare amplitudine, vor pierde si pozitiile pe care le mai detin inca pe piata interna.

"Bobocii" acestui proces se vad deja. Industria cu capital autohton este inca de acum la nivelul cresterii zero. Iar aprecierea leului - de care se plang patronii romani ca le pune afacerile la pamant, indeosebi pe cele de export - nu reprezinta decat bomboana pe coliva "industriei autohtone", care cedeaza aliniament dupa aliniament, pentru ca n-are cheag, pentru ca nu dispune de capitalizare suficienta in vederea dezvoltarii de tehnologii moderne, pentru ca managementul pe ansamblu nu atinge standardele necesare infruntarii concurentei globale, pentru ca asta este soarta celor murdari de noroi acceptati intr-un club select: trebuie sa se descalte la intrare!

Investitiile straine, in schimb, vor imprima o anumita crestere a industriei in Romania in anii ce vin. De altfel, si cresterea din ultimii ani - atat cat a fost - a industriei a fost generata in mare parte de investitiile straine. Lohn-ul in sectorul auto - dat atat de des de exemplu ca expresie a faptului ca industria din Romania l-a apucat pe Dumnezeu de picior - are la baza tot investitiile straine. Treptat, transnationalele vest-europene au ocupat pozitii in topul companiilor din Romania. Si, curand, in Top 100 Romania nu va mai exista nici o companie cu capital privat autohton.

In masura in care capitalul strain - de fapt, indeosebi cel vest-european - va avea interes ca teritoriul numit Romania sa fie o baza de productie pentru afacerile industriale pe care le deruleaza la nivel international, si industria din Romania va cunoaste cresteri. Dar in ce masura se va intampla acest lucru si la ce grad de extindere si profunzime si in ce ritm ramane de vazut.

Viziunile contrastante asupra perspectivelor industriei din Romania sunt doar aparent in contradictie. Ele se refera la lucruri diferite. Si tot diferite sunt si sansele de cuplare a realitatilor viitoare la previziunile acum disjuncte. In timp ce este sigur ca sansele "industriei autohtone" sunt slabe, sansele ca industria din Romania sa creasca raman sub semnul intrebarii, pentru ca sunt in intregime la dispozitia decizionala si operationala, imposibil de cunoscut, a capitalului strain.