Petrom: unde ati fost la razboi, domnilor politicieni?

Numai Romania si-a instrainat productia si distributia petrolului catre un investitor strategic, caruia i s-a cedat tot: si decizia, si controlul, si, practic, chiar si resursele lasate de Dumnezeu romanilor.

Fata de modul tragicomic in care politicieni de diferite culori se lamenteaza acum, la spartul targului, in legatura cu nefericirile privatizarii Petrom, o intrebare vine aproape de la sine: unde ati fost, domnilor, acum peste doi ani, cand s-au stabilit termenii de privatizare a Petrom, si unde ati fost macar atunci, chiar mai de curand, cand s-a votat - sau chiar ati votat! - in Parlament contractul de privatizare a Petrom? Unde ati fost, dle Boc, care va treziti acum sa vorbiti despre cazul in speta ca despre "cea mai proasta privatizare din Romania"? Unde ati fost, dle Guse, care aduceti acum critici bine tintite si pertinente, dar, vai!, atat de tardive, la adresa privatizarii Petrom? Mi se pare ca, intr-o prima faza a lucrurilor, erati la putere - cum se spune - si stiati astfel mai bine decat altii ce se coace cu Petromul! Unde ati fost, dle Vosganian, care acum considerati "nejustificate" cresterile de preturi practicate de Petrom? Unde ati fost, domnilor politicieni, atunci cand s-au zamislit nefericirile de care vorbiti acum si cand, macar in principiu, se mai putea face ceva pentru a le evita? Unde ati fost atunci, si nu acum, cand totul este degeaba si cand va puneti doar in postura jenanta de viteji dupa razboi?!

In mod insa regretabil, un ziar serios precum cotidianul Gandul isi aroga meritul de a fi declansat lamentatiile politicienilor prin publicarea unor calcule care arata pierderile partii romane de pe urma acestei privatizari. Nu ma pot retine de a pune aceeasi intrebare: unde ati fost, stimati colegi, inainte de privatizarea Petrom, cand, daca echipa de la ziarul Adevarul, trecuta ulterior la ziarul Gandul, ar fi pus macar niste intrebari in atentia politicienilor, s-ar fi tras un semnal de alarma, desi poate nu s-ar fi oprit raul sa se produca?! Atunci totul avea un sens, acum totul este fara rost, caci nu mai este de fapt nimic de facut!

Chiar nu s-a stiut nimic atunci, chiar nu s-a presupus ce va fi?! N-au existat sesizari?! Sau, fara nuantari, au fost preluate partiturile compuse pe la FMI sau pe la Comisia de la Bruxelles privind privatizarea Petrom, ca si a distributiilor de gaze si electricitate, drept conditii sine qua non ale admiterii in "clubul occidental"?!

Sesizari au existat, si inca la momentele potrivite! Semnatarul acestor randuri, care nu are nici autoritatea unui politician si nici pretentia de a-si compara cuvantul cu cel din ziarul Gandul sau din alt cotidian, a facut asemenea sesizari in mod sistematic in mai multe mass-media. Si, avand in vedere ca aceste sesizari au fost facute inca de la sfarsitul anului 2003 - de cand a pornit efectiv procesul privatizarii Petrom - si au fost reiterate apoi in mod sistematic, nu cred ca puteau pur si simplu sa treaca neobservate daca, desigur, s-ar fi vrut sa existe ochi de vazut si urechi de auzit! Nu este cazul aici de a relua toate aspectele asupra carora am atras fara inconjur atentia. Dar tot ceea ce politicieni si colegi de breasla "descopera" acum ca inabilitati de negociere sau clauze inacceptabile au constituit obiect de avertisment in articolele si comentariile mele. Si nu am insistat asupra unor aspecte de detaliu - care, din pacate, si acum post-mortem tin cap de afis! - , ci asupra problemelor de fond din care deriva si celelalte. De fapt, nici macar acum, cand nu mai este nimic de facut, nu se spune lucrurilor pe nume.

Petrom, cea mai mare companie romaneasca, trebuia scoasa de sub administratia directa a statului, dar nu pentru ca privatizarea este vreun panaceu cantat pe la Washington sau pe la Bruxelles, ci pentru ca statul roman s-a dovedit un prost administrator si pentru ca atatia reprezentanti ai clasei politice din Romania roiau in jurul acestei vaci de muls pentru a stoarce fiecare cate ceva de la ea in folos personal, de grup sau de partid. Aceasta nu insemna insa nici instrainarea pe daiboj a resurselor de petrol si gaze ale Romaniei si nici privatizarea Petrom catre un investitor strategic, ci catre un actionariat privat international diseminat, in care nimeni sa nu detina majoritatea absoluta si fiecare (inclusiv statul roman) sa aiba un cuvant de spus, actionariat care sa impuna o echipa manageriala performanta. Asa cum a fost cazul practic al tuturor companiilor petroliere foste publice din tarile regiunii. Numai Romania si-a instrainat productia si distributia petrolului catre un investitor strategic, caruia i s-a cedat tot: si decizia, si controlul, si, practic, chiar si resursele lasate de Dumnezeu romanilor. De aici vin problemele preturilor la carburanti, despre care tot discutam acum in van, si altele asemenea. Acum insa ne batem gura fara rost!