Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sunt 10 zile de când e tare greu să-l mai crezi pe președinte. Cu tot respectul cuvenit funcției – chiar, ce le-o place atât de mult să se autonumească șef al statului, că noțiunea, juridic, nu există? -, n-a fost ușor nici înainte să-l cred fără rezerve. Fiecare replică nefericită de fiecare dată când a fost luat pe nepregătite ori de fiecare dată când nu s-a putut abține să-și ascundă interesul a măcinat soclul pe care și l-a construit singur. Va aduceți aminte de acel teribil “ghinion” ori de cumplita declaraţie “această decizie mă nemulţumeşte”, sau scăparea cu “au trebuit să moară oameni”, ca și ieșitul în geacă roșie la un miting? Toate astea au fost avertismente că gândirea pe termen scurt a președintelui pare mai importantă decât obiectivele pe termen lung ale țării.
Acum pare că a luat-o pe același drum, al nerecunoașterii unei evidenţe doar pentru că-i încurcă planurile. Încet, încet, pe acest drum al nerecunoașterii unei decizii CCR, și-a făcut loc ideea schimbării Constituției. Iar sperietoarea pe care și-o aruncă ambele părți e referendumul. Trei sunt pe masă acum: unul pentru justiție, unul pentru suspendare - apropo de asta, i-ar da relevanţa pe care nu o mai are -, unul pentru familia tradițională. Încă nu se vorbește și de al patrulea, cel de schimbare a Constituției, însă ideea schimbării legii supreme a apărut și e doar o chestiune de timp până când vreun mare lider o să vorbească despre asta. Proiecte însă se scriu de zor, iar fanii președintelui par cei mai avansați. Vorbesc despre o republică prezidențială, un rai politic pentru România, spun ei, o Constituție pură numai bună de aplicat. Una, nu recunoaște nimeni asta, croită acum pentru Klaus Iohannis.
Vrem să schimbăm Constituția și să dăm unei singure persoane atât de multă putere? Chiar credem că asta se potrivește unei țări imature politic? Și mie îmi plac simbolurile și oamenii puternici, dar prefer un simbol precum Parlamentul. 400 de oameni sunt mai greu de constrâns de șefi de servicii, de exemplu, decât unul singur. Îmi pare rău, nu suntem atât de echilibrați ca națiune și atât de maturi instituțional - protocoalele sunt cea mai bună dovadă -, încât să ne permitem să dăm puteri discreționare unei singure persoane, oricare este ea. S-a spus despre Constituțiile României că au fost croite pentru câte o persoană. Prima pentru Ion Iliescu, a doua pentru Adrian Năstase - deși i s-a potrivit mai mult lui Traian Băsescu -, acum ne pregătim de una pentru Klaus Iohannis ori Liviu Dragnea.
Totuși, n-am vrea să croim una pentru România?
Citește pe Antena3.ro
