Politica de cârpeală cu Armata şi Internele

De la începutul anului salariaţii din cele două instituţii fundamentale ale statului, Armata şi Ministerul de Interne, sunt prezentaţi ca nişte paria ai naţiunii, care toacă banii poporului degeaba. Se fac tot felul de comparaţii cu alte categorii profesionale, iar politicieni guralivi îndeamnă la linşaje financiare împotriva celor care îmbracă sau au îmbrăcat haina militară.

Este curios că nimeni nu-şi aduce aminte că, dacă militarii, poliţiştii şi jandarmii au anumite privilegii, acestea sunt consecinţele privaţiunilor acestor profesii. După ce termină Academia Militară sau cea de Poliţie, precum şi şcolile militare de subofiţeri, un tânăr primeşte repartiţie în unitatea unde este nevoie de el. Apoi, pe întreaga perioadă a carierei sale, ofiţerul şi subofiţerul se mută din garnizoană în garnizoană, în funcţie de pregătirea, specializarea sa şi planificările instituţionale. Acest lucru are repercursiuni imediate asupra familiei sale: soţia este pusă în situaţia de a renunţa la serviciul ei şi a căuta un alt loc de muncă în localităţi unde oferta este foarte restrânsă, iar copiii trebuie să îşi schimbe şcoala. Nici când ajungi colonel sau chiar general nu este mai simplu din acest punct de vedere. Promovările se fac, e firesc, mai ales într-un singur sens, spre Bucureşti, unde se află sediile ministerelor de resort, ale Statului Major General şi statelor majore ale categoriilor de forţe, ale Poliţiei Române şi Jandarmeriei.

Într-o carieră de militar, de poliţist, jandarm sau pompier orele suplimentare nu sunt plătite. Ordinul se execută chiar dacă tehnica din dotare este la pământ şi politicienii le-au decis achiziţii doar pentru satisfacerea propriilor interese. Toţi şi-aduc aminte de militari când dau de greu, când sunt mişcări sociale puternice, când au loc dezastre. Este mult mai simplu pentru un preşedinte de consiliu judeţean să aducă un batalion ca să scoată mâlul din casele celor afectaţi de inundaţii, decât să-i organizeze pe localnici, dintre care unii râd cu berea în faţă de cum le rezolvă Armata, Jandarmeria şi Pompierii problema. Este mult mai uşor pentru un ministru să negocieze anumite lucruri importante la nivel internaţional după ce are drept argument faptele militarilor români din Afganistan şi Irak şi cele ale jandarmilor şi poliţiştilor din Kosovo. Faptul că militarii au primit de-a lungul timpului tot felul de sporuri este rezultatul unei politici de cârpeală care a fost promovată în ultimii ani în ceea ce priveşte aceste instituţii. Bineînţeles că un militar ar dori să aibă toate veniturile sale clare, pe cartea de muncă. Acest lucru l-ar ajuta mult mai mult în momentul în care îşi face un credit sau îşi planifică anumite cheltuieli. Adevărul este că salariile de bază ale militarilor, fără sporuri şi fără norma de hrană sunt de mizerie. Paradoxal, acest lucru este resimţit de militari în momentul în care participă la misiuni internaţionale şi văd ce mare minune este diurna pe lângă salariul propriu-zis. Totodată, resimt la buzunar cât de mult contează pe aceste sporuri în momentul în care sunt nevoiţi să urmeze cursuri de nivel de carieră.

Dacă au existat şi există unii înalţi demnitari din Armată şi din Interne pentru care abuzul de funcţie şi putere le-a permis şi o risipă de bani publici nu este vina majorităţii militarilor, poliţiştilor, jandarmilor şi pompierilor. Aceşti generali şi chestori au avut binecuvântare politică. Zilele acestea o firmă care s-a îmbogăţit din livrat hrană militarilor s-a burzuluit la sistem că săracii slujitori sub drapel rămân cu gamelele goale. Automat, un personaj politic, general în rezervă, a luat atitudine, fiind legat de firmă printr-o anchetă lălăită a DNA. Cam din aceste motive trag ponoasele cei mulţi. Ei nu contează la numărătoare. Toţi îi consideră Marea Mută.