Politica la uşă, mai aproape de oameni

Duminica următoare ar putea deveni o zi specială. Nu faptul votului în sine o poate face aşa. Am mai votat, vom mai vota, buletinul şi urna nu mai sunt ceva care să nască entuziasmul începuturilor.

Ceea ce e chiar bine. Democraţia aşezată presupune mai puţin pasiune adolescentină şi mai degrabă gândire matură.

Dar, în plus faţă de duminicile electorale de până acum, la 30 noiembrie, există o şansă în plus să apropiem mai mult politica de oameni. Sau, dacă vreţi, s-o împiedicăm să se mai îndepărteze de ei, aşa cum s-a petrecut constant în anii din urmă.

Votul uninominal a fost dezbătut în fel şi chip şi n-o să intru acum în detaliile tehnice ale acestei dezbateri care, într-un fel sau altul, are loc şi în alte ţări, aproape la nesfârşit. Dar duminică va fi o zi specială şi vom apropia mai mult politicul de oameni dacă ceva se va schimba în atitudinea celor care aleg şi a celor care vor fi aleşi.

Ceva s-a schimbat deja încă din campania electorală. Uninominal înseamnă să renunţi, ca şi candidat, şi la televizor, şi la adunări măreţe în care nu reuşeşti să distingi bine ochii celor din mulţime. Să vorbeşti cu fiecare om, să asculţi familie cu familie sau sindicat cu sindicat, om de afaceri cu om de afaceri. Să ştii cât de rău arată drumurile din Mizil, cât de greu este să găseşti un loc de muncă, ce probleme cu pădurile sunt la Jugureni, cât durează asfaltarea din Gherghiţa, de ce nu se fac investiţii la Sălciile, care ar fi soluţia pentru a valorifica legumele din Balta Doamnei, cum poate fi apărat Rafovul de revărsările Teleajenului, sau ce ar trebui făcut pentru ca numărul copiilor de romi care merg la şcoală să se apropie de sută la sută.

Vom avea alt tip de parlamentar în măsura în care am reuşit să avem alt tip de candidaţi, care nu mai candidează din fotoliu. În adevăratul uninominal, România fierbinte ţi se aşează în palme şi trebuie să ştii ce să faci pentru ea.

Duminică, alegătorul are în sfârşit în faţa lui feţe concrete de oameni reali. Nu mai votează "partidul lui cutare" ci pe un "cutare" anume. Politica pleacă de la televizor şi se mută pe strada fiecăruia.

Asta, evident, cu condiţia ca alegătorul

să-şi asume acest nou statut. Să nu mai trateze votul uninominal ca pe cel de listă. Să nu voteze automat necunoscuţi doar pentru că fac parte dintr-un partid anume. Pentru că îi recomandă cineva în care au încredere dar care nu va deveni parlamentarul lor pentru că are altă treabă, în altă parte. Fiecare zonă, fiecare localitate, fiecare familie are probleme concrete. Un electorat "deştept" va prefera duminica eficientă. Adică acei candidaţi care par capabili să rezolve asemenea probleme concrete. Pentru că îi cunosc, pentru că ştiu că au mai făcut-o în acel loc sau în altă parte. Iar scorul final al partidelor ar putea depinde în bună măsură de numărul de candidaţi eficienţi pe care au reuşit să-i propună peste tot în ţară.

După vot, va fi problema noilor aleşi să menţină legătura. Să continue să aducă politica pe străzile unde locuiesc cei care i-au votat. Pentru că, dacă alegătorii vor începe să-i vadă de la 1 decembrie doar la televizor, înseamnă că n-am avut vot uninominal ci tot liste, liste cu un singur nume. Orice lucru aflat la început e fragil şi nesigur. Nu mă aştept la minuni de la acest sistem încă din prima legislatură. Dar va fi uşor să observăm în lunile şi anii care vin dacă politica e mai aproape de oameni sau dacă trebuie să schimbăm din nou ceva. Cel puţin un lucru e sigur. Direcţia de mers.

De câteva săptămâni, periodic, câte un jurnalist obiectiv vizitează "România lui Năstase", coborând din "România lui Patapievici" şi descoperind, în două-trei ore, soluţii la toate problemele celor 18 localităţi din colegiu. Dacă ar fi atât de simplu...