Oamenii vad ca se tot inregistreaza crestere economica, dar ei nu se aleg cu nimic. Ba, mai rau, cand cer salarii mai mari li se raspunde ca si cum n-ar fi fost nici o crestere economica, argumentandu-se chiar cu cifre ca nu sunt bani
Desigur, baza actualelor revendicari salariale venind din partea unor segmente atat de diverse de lucratori ai statului este economica. Salariile romanilor sunt mici, unele chiar jenant de mici. Cererile pentru castiguri decente sunt de principiu indrituite. Atata doar ca, daca nu au la baza castiguri prealabile de productivitate a muncii, sunt pur si simplu niste pacaleli. Surplusul de bani ajuns pe piata se transforma rapid in inflatie si castigurile presupuse sunt anihilate de aceasta. La nivelul global al economiei, salarii crescute peste cresterile de productivitate fac mai mult rau, accentuand dezechilibrele ce pot destabiliza economia. Iar, in situatia actuala din economie, cresterile salariale ameninta sa toarne gaz peste foc in deficitul extern, prin faptul ca, alimentand consumul ce n-are acoperire in productie interna, nu fac decat sa stimuleze importurile s-o ia si mai tare razna. Una peste alta, revendicarile salariale sunt justificate dar nu au acoperire in resurse. Atat dorintele pentru un trai decent, cat si resursele care pot sau nu pot onora aceste dorinte au un carcater obiectiv. Exista insa, din pacate, mai multe intruziuni, trecute sau prezente, care altereaza, in mod subiectiv, aceasta relatie dorinte-resurse. De toate acestea este responsabil politicul. Una este aceea ca politicienii romani au lasat in mod parsiv si demagogic a se intelege cum ca aderarea la Uniunea Europeana va aduce cresteri ale nivelului de salarizare in Romania, macar in ideea ca va exista totusi o contrapondere la noianul de constrangeri si scumpiri puse tot de politicieni pe seama obligatiilor de conformare la starile de lucruri din Uniunea Europeana. Or, apartenenta la Uniunea Europeana nu aduce automat si cresteri ale resurselor de care se dispune. Alta intruziune de diversionism politic o constituie placa de patefon pusa invariabil de ani de zile, de indiferent care dintre guverne, cum ca FMI se opune de fapt revendicarilor salariale si nu, Doamne fereste!, guvernul sau pur si simplu starea economiei. Acum se plateste pentru aceasta diversiune, caci s-a scapat de FMI si opozitia acestuia nu mai poate fi invocata. O alta interventie diversionala - tot a politicului, - care acum s-a transformat in bumerang pentru autoritati este ceea ce am putea numi operatiunea de imagine "cresterea economica". De ani si ani - anul acesta se implinesc vreo sase - autoritatile romane, indiferent care au fost acelea, se lauda cu cresterea economica obtinuta, mai mica, de pilda, in anul 2000 (circa 2%) si chiar substantiala (peste 8%) in 2004. Oamenii vad ca se tot inregistreaza crestere economica, dar ei nu se aleg cu nimic. Ba, mai rau, cand cer salarii mai mari li se raspunde ca si cum n-ar fi fost nici o crestere economica, argumentandu-se chiar cu cifre ca nu sunt bani. Si atunci din doua una: ori fructele cresterii economice sunt sterpelite de cineva, caci oamenilor nu le mai ramane nimic, ori cresterea economica de care se vorbeste nu exista de fapt, aflandu-se doar pe hartie in produse sau servicii fictive, neajungand sa se materializeze in carne si oase.Citește pe Antena3.ro