Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Meci, mare meci! Trebuie să recunoaştem că cel mai tare meci al etapei, ba chiar al întregului campionat, s-a jucat în Cotroceni. S-a jucat în Cotroceni, în condiţii cu totul speciale şi într-o doză de neprevăzut care a dat şi mai mult farmec cotonogelii. Premisele au fost de excepţie. Se ştie că revolta face deseori din român un prieten adevărat. Şi nu numai din atât. La o adică, atunci când este administrată în doze corespunzătoare, revolta reuşeşte să facă chiar şi din poliţist un român adevărat. Unul din ăla care simte şi se mişcă natural în durerile sale. Aşa se face că, mai acum câteva zile, poliţiştii tăiaţi până la os în mijloacele lor de subzistenţă şi-au luat la drum toată revolta din dotare, au urcat dealul Cotrocenilor şi l-au invitat pe Băsescu la mişcare. Poliţiştii i-au strigat chiriaşului de la palat aşa, băieţeşte, peste gard, "ieşi afară, javră ordinară!". Au strigat cum le-a venit la gură, adică pe înţeles, ca între găozari şi ţigănci împuţite, ca în peluza la greu frecventată atât de preşedinte, cât şi de o mare parte a suporterilor cu drept de vot. Invitaţia poliţiştilor a rămas însă fără răspuns. Preşedintele s-a bosumflat şi n-a vrut să mai sară gardul. Fiindcă nu-i prea place de-a alergata. El preferă, probabil, sedentarismul de cârciumă şi halterele. Sport în care ridică plinul şi lasă jos, până spre masa populară, mereu mai golul.
Refuzul tovarăşului de Băsescu de-a ieşi la joc n-a însemnat însă nicidecum finalul meciului de la Cotroceni. Dacă echipele ar fi părăsit în linişte arena, dacă Băsescu ar fi tăcut definitiv şi dacă poliţiştii s-ar fi retras fără răspuns din tranşeele revoltei, ne-am fi abandonat unui plictis de toată obişnuinţa. Dar, realitatea nu ne-a condamnat la astfel de letargii. Meciul a continuat şi continuă cu o repriză secundă de toată savoarea. Au năvălit pe terenul de joc suporterii. Dinspre tabăra prezidenţială răzbate un muget prelung de revoltă. Legitimaţii privilegiilor de partid şi de stat, mult prea bugetaţii preşedinţiei şi lăutarii dedicaţi puterii consumă indignare în doze care dăunează grav raţiunii. Ei bagă la înaintare protestul neautorizat, exprimările care au cotonogit demnitatea prezidenţială şi fetişul batjocoririi unor însemne naţionale.
Opoziţia zice că dacă susţinătorii acestor acuzaţii ar fi fost externaţi ieri dintr-un pension de virgine, atunci discursul lor n-ar fi riscat calificativul de penibil. Dar când jucătorul de la Cotroceni s-a dovedit a fi cotonogarul numărul 1 al demnităţii prezidenţiale, când acelaşi preşedinte jucător a terfelit oricând i-a căzut bine demnitatea românului, când şi el a batjocorit în mov însemnele naţionale, nu poţi pretinde omului de rând, fie el chiar şi poliţist, comportament ireproşabil. În astfel de cazuri, moraliştii platoşei prezidenţiale sunt primii care devin imorali. Pentru că gunoiul din stradă nu aparţine străzii. Gunoiul din stradă este aruncat peste gard dinspre simbriaşii baricadaţi în menajeriile puterii. Iar când gunoiul mai ia şi calea-ntoarsă, producătorii lui n-au decât să-nghită. Orice încercare de regurgitare nu reprezintă decât autentificarea neamului prost.
Îmi place atunci când fotbalul mai dă cu împrumut politicii. Pentru că şi el a împrumutat din politică obiceiuri de toată jena. Când se striga de lângă el lozinca "ieşi afară, javră ordinară!", Băsescu n-a reacţionat. Când s-a strigat înspre el, Băsescu s-a şucărit şi a spus că renunţă la adversari, adică la poliţişti. La profesori renunţase încă din copilărie, la medici a renunţat când a fost vorba de cuţit. Dacă ar continua cu renunţările şi s-ar întoarce la cambuză, atunci chiar s-ar putea spune despre el că este băiat de băiat.
Citește pe Antena3.ro
