Evenimentele de marţi seara mi-au adus aminte de un banc de dinainte de '90. La întrebarea lui Gigel "ce-s alea partid, guvern şi sindicate?", tatăl îi răspundea: "E ca la noi în familie. Partidul sunt eu, că dau ordine. Mama e guvernul, că trebuie să le execute. Iar bunica e sindicatul, vorbeşte mult, că tot n+o mai ascultă nimeni". Ca şi Caragiale, bancul e actual. Probabil că i l-a pus cineva şi premierului Victor Ponta. Sosit de peste hotare la puţin timp după discursul-ghiveci al preşedintelui Traian Băsescu, acesta a declarat pe aeroport că-l lasă să vorbească până n-o mai putea, el, Ponta, nu mai e dispus să piardă timpul dându-i replica: în ţară sunt destule altele de făcut urgent. Aici, între urgenţe, sunt de invocat relansarea economică şi, mai ales, politica în zona nivelului de trai: tocmai s"a precizat că România e pe un sumbru ultim loc în UE ca speranţă de viaţă, aceasta fiind cu 5 ani mai mică decât media pe uniune.
Victor Ponta cred că a găsit - dincolo de o suspendare pentru o eventuală încălcare grosolană a Constituţiei - cheia prin care Băsescu poate fi trimis în derizoriu şi în ceaţă. Pur şi simplu ignorarea lui. Mai ales că şi-a epuizat de mult muniţia verbală, iar acţiunile concrete nu-i prea mai sunt la îndemână. Situaţia aproape ilară în care se află a fost vizibilă şi marţi seara.
Declaraţia de presă a fost o înşiruire, cusută cu aţă albă, de afirmaţii şi atacuri de mult fumate şi în care nu mai crede aproape nimeni, nici în ţară, nici afară. Unde cancelariile occidentale vizitate tot mai frecvent - şi bine face - de premierul Ponta au început să-şi dea seama cam ce hram poartă Băsescu. Aşadar, potrivit lui Traian Băsescu, România s-a dus de-a dura după - răsuflată idee - "lovitura de stat" de astă"vară. La Consiliul JAI din martie, va fi jale în privinţa aderării la Schengen, iar Crin Antonescu şi Victor Ponta dezinformează populaţia, spre a ascunde eventualul eşec, mai zice prezidentul, "uitând" că ani în şir eşecul respectiv a fost legat de numele său. Mai cere iarăşi Băsescu premierului să ia măsuri, deşi şi-ar excede atribuţiile, spre a fi desemnaţi procurorul general (altul mai bun ca Morarul cotrocenist nu există...), să fie imediat îndepărtaţi din guvern miniştri cu procese pe rol (doar el, preşedintele, poate sta în funcţie cu un greu dosar de corupţieîn cârcă), iar notificările administrative ale ANI să aibă putere de hotărâre judecătorească (sărindu-se peste prezumţia de nevinovăţie, peste dreptul la un proces corect). Şi altele asemenea.
M-am întrebat, ca multă lume, ce rost a avut respectiva conferinţă de presă ţinută de Băsescu deşi suferea evident de troană (guturai, pentru cine nu ştie). Nu-i greu de înţeles că e derutat de iuţeala cu care pierde teren şi audienţă, de unde nevoia disperată de a convoca televiziunile. Dacă aş vrea să fiu rău, aş suspiciona şi o tentativă de abatere a atenţiei de la evoluţiile din Consiliul Superior al Magistraturii, de unde i-au fost evacuate două piese principale. Ori de la incidentul fără precedent de la Miercurea Ciuc, unde un primar dement, Raduly Robert Kalman, a schimbat Constituţia, decretând maghiara drept limbă oficială şi cerând până şi reprezentantului Guvernului român în teritoriu, prefectul, să o înveţe sau să plece. Dar această temă e insignifiantă pentru a se bucura de vreo atenţie din partea preşedintelui Bpăsescu. Care, de altfel a declarat, vizavi de afirmaţiile scelerate ale episcopului Laszlo Tokes, că abia dacă l+a văzut de vreo două ori în viaţa sa pe popa curvar şi provocator.