Postul Craciunului, care incepe astazi, este cunoscut ca "postul cel mai usor", pentru ca are o multime de dezlegari la peste. Cu toate acestea, cel mai usor post este acela pe care-l tinem "din toata inima", caci inima contine ingredientele tainice ale bucuriei, care fac din privatiune o binecuvantare si din sacrificiu un act de bunatate. In absenta starii sufletesti de bucurie, prin care-i dam lui Dumnezeu o mica ofranda (in cele din urma folositoare tot noua, caci nu Dumnezeu are nevoie sa postim, ci chiar noi insine), se poate sa ne impotmolim, sa credem ca nu putem posti. Exista si oameni care au nevoie de acordul medicului pentru post, ceea ce nu trebuie deloc neglijat, dar vorbim aici despre oamenii fara probleme, care nu cunosc "cheia tainica" ce deschide usa catre puterea de a posti. Cheia aceasta nu-i atat in decizia mentala, desi decizia joaca un rol important si fara ea postul poate ramane o idee, dar intotdeauna una buna pentru altii. Cheia nu-i in ambitia, in orgoliul Eului nostru, ci in credinta fericita ca ne abtinem de la mancare pentru a pasi putin mai aproape de Dumnezeu. Am auzit o femeie de 80 de ani spunand odata: "Postesc pentru ca Dumnezeu sa-i ajute pe copiii mei". Femeia n-a spus postesc pentru mine, n-a spus ca postul ii curata propriul trup de toxine, n-a vazut beneficiile postului pentru sine. Iubirea pentru copiii sai ii dadea forta necesara sa-si invinga poftele si, poate, chiar nevoile trupului.
Sa postesti din dragoste pentru copii, pentru cei bolnavi din jurul tau, pentru cei aflati in diferite situatii critice de viata, sa postesti pentru cei carora li s-a intunecat mintea si, poate, privesti catre ei cu suferinta si cu deruta omului neputincios, sa postesti pentru cei pe care nu-i poti indrepta si nu-i poti convinge ca-si fac rau prin anumite decizii si comportamente. Sa ai ca motivatie iubirea ta pentru ceilalti atunci cand postesti este, as zice, un fel special, divin si binecuvantat de a iubi. Fiinta umana ar putea fi asemanata cu o floare, a carei motivatie esentiala pentru viata se ascunde in radacinile florilor care cresc in frumusete si-n gratie in apropierea ei. Realitatea este doar o demonstratie uluitoare si limpede a legii iubirii aproapelui; de exemplu, daca copilul nostru este bolnav, noi ne pierdem fericirea, resimtim stresul, ingrijorarea si nelinistea bolii celui drag ca pe o pierdere a starii noastre de fericire sau de multumire. Problemele celor din jur devin ale noastre, la fel cum – la nivelul constiintei colective – criza unei tari devine criza tuturor. Iata de ce conditia esentiala pentru binele personal este ca si ceilalti sa resimta binele. Postul din dragoste ar putea fi o expresie a naturii esentiale a iubirii si o afirmare puternica, pragmatica a increderii in puterea lui Dumnezeu. Postul din dragoste este un exercitiu exceptional de credinta.
Postind din dragoste pentru ceilalti, puterea de a posti nu mai intampina rezistenta mintii, iar postul este perceput ca o binecuvantare; el ii da aripi celui ce posteste, caci il pune in contact cu divinitatea care se reveleaza intotdeauna in fata sentimentului sincer. Sa postesti din dragoste pentru ceilalti este, poate, cea mai elevata, mai maiestuoasa, mai binecuvantata forma de iubire pentru cei din jur, pentru tine insuti si o expresie fericita a puterii credintei omului in Dumnezeu. Ni s-a spus ca "de vom avea credinta, vom muta si muntii din loc", dar asta nu pentru ca umerii nostri ar putea muta un blovan mai sanatos de pe un munte, cat pentru ca Dumnezeu insusi este puterea care poate totul. Ceea ce avem noi nevoie este credinta insasi, iar iubirea pentru cei care conteaza in vietile noastre poate face si din atei credinciosi, adica ne poate reda credinta. Daca nu putem tine post pentru noi, putem tine post pentru cei iubiti; daca nu putem crede ca exista o putere care ne ajuta si ne ne implineste nevoile, dorintele sau visurile, atunci micile noastre sacrificii, fie culinare, fie de alta natura, motivate de dragostea pentru altii, ne pot readuce in suflet credinta si puterea de a iubi.