Postul minţii

Noi putem tine post si cu mintea, nu doar cu trupul. Ne putem abtine si de la vorbire, nu doar de la placerile gustative. Ne putem conserva energia si prin vorbire putina sau prin abtinere de la vorbire, asa cum au demonstrat unii dintre marii intelepti si sfinti ai lumii. Yoagananda povesteste, in cartea 'Autobiografia unui yoghin', ca prima sa intalnire cu Mahatma Gandhi a avut loc tocmai in ziua in care marele intelept tinea 'postul mintii' sau, cum il numea el, 'juramantul tacerii'. M. Gandhi tinea acest post de-a lungul unei intregi zile a fiecarei saptamani si nu facea asta din pricini omenesti, ci pentru beneficiile minunate ale postului 'de vorbire', intre care comuniunea cu divinul.

'Tacerea tinuta in mod constient este un post al mintii, mai puternic decat un post obisnuit. Creste foarte mult puterea vointei, puterea de a indura, creste linistea interioara, creste enorm stapanirea de sine, cunoasterea perfecta a sinelui si a apropelui nostru', spune si calugarul Mihai Neamtu intr-o carte minunata ( cred ca si preotii ar putea culege roade spirituale frumoase daca vor studia aceasta micuta carte de invataturi), ingrijita de Anton Horia Ghetianu, 'Invataturi ale Calugarului Mihai Neamtu'(Ed. Dacia). Exista si oameni care tin postul mintii perioade indelungate, dar aceia sunt, deja, instruiti spiritual. Calugarul Mihai Neamtu recomanda pentru oamenii de rand doua ore de post al mintii intr-o zi, eventual persoana care tine postul sa-si anunte anturajul in legatura cu aceasta practica. Cei care reusesc sa tina un post al mintii, adica sa se abtina in mod constient de la a vorbi, isi conserva energia, inainte de orice. Noi consumam energie vorbind, adesea inutil, doar pentru ca ne simtim obligati sa facem conversatie, iar altii ar vrea sa vorbeasca la nesfarsit, inclusiv la telefon, din pricina unei incapacitati inconstiente de a suporta singuratatea. Sa vorbim doar ca sa auzim zgomot, sa vorbim chiar cuvinte cu energie putina sau toxica, distructiva, sa vorbim doar pentru ca orgoliul ne cere sa ne prezentam ca niste oameni inteligenti nu-i decat un fel in care consumam energie, fara sa stim ca asta facem. Tacerea ne ajuta sa ne concentram la lucrurile cu adevarat importante, ne fortifica atentia, ne linisteste mintea, ne ajuta sa devenim mai buni observatori ai realitatii, ai lumii, 'sa ne controlam furia, iritabilitatea si multe alte emotii', cum spunea parintele Mihai Neamtu.

Asadar, postul mintii ne-ar putea darui puterea de a ne controla emotiile negative, de a le observa mai atent in noi insine, a le recunoaste si a reorienta energia economisita prin postul de vorbire catre restructurarea interioara de care avem nevoie. Oamenii, care vorbesc prea mult, mascheaza sub aceasta tendinta o teama de singuratate, o rezerva in a se cunoaste pe sine, un fel de fuga de sine; toate acestea s-ar putea topi prin practica sistematica (fie o data pe saptamana, fie o ora sau doua pe zi) a abtinerii de la vorbire. Postul mintii ne face constienti de continutul mintii noastre si de ceea ce are nevoie de schimbare, imbunatatire si transformare in propria minte. In timp, devenim constienti de puterea pe care o au gandurile si cuvintele noastre, dar – mai ales, de faptul ca starile interioare, precum si cea care ne ajuta sa practicam tacerea, se transmit si celor din jur. Devenim mai linistiti, mai responsabili, mai puternici si mai senini si mai constienti pe masura ce practicam postul mintii!