x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Poveste cu haiduci

0
Autor: Ionuț Bălan 13 Aug 2020 - 08:30
Poveste cu haiduci


O să încerc să vă spun o poveste, aşa cum am înţeles-o eu. Un Al Capone local - despre care n-am reţinut dacă era crestat sau nu - a încălcat codul de conduită şi a fost executat. Când un cămătar se bagă peste altul şi dă şi el bani unui barbugiu, apare o problemă: cui i se vor returna primul. Şi pentru a evita dificultăţile legate de masa credală, codul mafiei prevede existenţa unui singur împrumutător, fiindcă altfel se lasă cu reglări de conturi.
Din păcate însă, în loc să explice aşa chestiunea, televiziunile au lansat torente de emoţie, Capone de la noi a fost prezentat ca o mixtură între Baba Novac şi Toma Alimoş/Haiduc din Ţara-de-Jos/Nalt la stat/Mare la sfat/Şi viteaz cum n-a mai stat. Poate că n-am înţeles eu bine, dar parcă era vorba de un răufăcător periculos, nu de un erou, ce mai avea un pic şi era onorat cu funeralii naţionale şi salve de tun, după cum bine stă unui apărător al sistemului.
Ei bine, aici e hiba, valul de simpatie televizat pare să arate că societatea e vegheată de clanuri, de parcă nu am avea instituţii. Iată o modalitate extrem de primitivă, cu reguli tribale, care bat legile, de parcă ai zice că nu suntem republică, ci jamahirie. Şi cine ar putea fi cei interesaţi în conservarea unei forme de conducere apropiate de lumea a treia, unde şcolile, educaţia şi cei 7 ani de acasă nu au importanţă? Păi, cum cine? Anumiţi politicieni, că n-or fi chiar toţi! Eu cred că înmormântarea cu cântec a arătat limpede această legătură, a vădit că instituţiile sunt formale şi organizarea e bazată pe gintă, iar manelizarea societăţii e doar ceva implicit.
Cred că e inutil de menţionat că o asemenea abordare e diferită de cea din patria lui Al Capone sau a clanului Gambino. Cei din Cosa Nostra, din sindicatul crimei şi Hoffa n-au fost prezentaţi vreodată ca nişte haiduci. Asta cu precizarea că posturile TV de la noi au un ton dual. Pe de o parte, prostimea e muştruluită de organele de propagandă că nu poartă mască şi e instruită cum să o facă, cu sârma peste nas şi partea colorată la vedere, dar pe de alta, când e vorba de brava lume interlopă, suportul educaţional televizat dispare, imoralitatea e ridicată la rang de virtute şi-s victimizaţi delincvenţii. Oare să fie acestea semnele că am fi un stat mafiot?
 


Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de