Poveste din cartierul de nord

Din 2003 ne-au promis, în fiecare an, că ne racordează la reţeaua de apă şi canalizare. Suntem în 2009 şi nici anul acesta nu o să fim racordaţi. Casele din zona noastră funcţionează cu fose septice. Iar apa ne-o tragem cu hidrofoare şi pompe submersibile din fântâni.

Este vorba de un cartier din Sectorul 1 al oraşului Bucureşti, capitala României, stat membru NATO şi UE. Ştiu foarte bine ce s-a întâmplat şi ce se întâmplă - am vrut măcar să înţeleg de ce nu se poate, dacă tot nu se poate: mentalităţi româneşti, corupţie, birocraţie, nesimţire, indolenţă, neprofesionalism. Nimic nou, nimic neobişnuit.

Fosele septice sunt, de fapt, o sursă de poluare. Dar nu am altfel cum să trăiesc în casa asta. N-am decât să aştept. Ca şi ceilalţi. Am crezut că voi folosi fosa septică un an, maximum doi. Dar au trecut deja patru, din 2005 când mi-am terminat casa şi m-am mutat.
De situaţia asta se leagă mai multe poveşti. Una dintre ele este cea a hidroforului meu.

În 2005, am apelat la o firmă recomandată ca fiind foarte serioasă. Comercializau şi montau produsele uneia dintre cele mai bune mărci străine de pompe submersibile şi hidrofoare. Mi-au cerut toţi parametrii posibili ai casei mele: înălţime, etaje, număr de băi, număr de persoane, bucătării, udat grădina, adâncime până la oglinda apei din puţ, grosime strat de apă etc. Eu am avut o singură dorinţă: să pot să fac şi duş, să spăl şi vasele şi să ud şi grădina în acelaşi timp. Au zis că se rezolvă. Mi-au montat un hidrofor care după doi ani a început să gâfâie.

Anul trecut, în vară, a decedat irevocabil. Am apelat iar la aceeaşi firmă. Nu mă mai ţineau minte. Mi-au zis ironic că cine mi-a recomandat acel tip de hidrofor m-a indus în eroare, că era subdimensionat. Le-am spus, sec, că tocmai ei au făcut asta, cu trei ani în urmă. S-au scuzat spunând că de vină fusese, probabil, o persoană care nu mai lucrează la ei... Da, tipic. Iar le-am dat specificaţiile casei şi iar le-am spus de cerinţa mea. Le-am zis că între timp mi-am făcut o grădină frumoasă, la care am muncit mult şi că vreau să o pot uda vara cum trebuie.

De data asta mi-au adus o pompă submersibilă (nu hidrofor), care arăta ca o rachetă militară. Ziceai că e o sofisticată armă cu ghidaj laser. Arăta aşa, impresionant. Au lucrat bine şi repede la montaj. Presiunea apei era exact cum îmi doream: puteam face duş în ambele băi, puteam spăla vasele şi puteam uda temeinic şi grădina, în acelaşi timp. Asta se întâmpla în septembrie 2008. De atunci, "racheta" mea a funcţionat impecabil. Până aseară, când s-a oprit brusc şi a intrat într-o tăcere mormântală. După 10 minute a luat-o singură din loc.

Deşi m-am bucurat şi am putut face duş, mi-am dat seama că e ceva în neregulă. Azi dimineaţă, "racheta" s-a oprit iar, brusc şi inexplicabil. Am sunat la firma care o montase. Am garanţie doi ani, până în 2010. Au trimis pe cineva chiar după-amiază. Concluzia verificării: apa din puţ era extrem de murdară, plină de nisip şi mâl, filtrele erau colmatate. Avusesem noroc că nu se stricase definitiv. Trebuia doar scoasă şi curăţată. Dar de ce se tulburase în aşa hal apa din fântâna mea? Şi atunci m-am prins. Exact peste drum, un vecin îşi terminase de construit casa şi, cum nu avem reţea de apă, şi-a săpat o fântână, la nici 100 de metri de fântâna mea - un puţ în aceeaşi pânză freatică.

Tot mâlul rezultat din forare îl aspirase "racheta" mea şi se înecase. Omul de la firmă a repus-o în funcţiune temporar, până săptămâna viitoare, când va fi scoasă din puţ, dusă la service, curăţată şi după-amiază montată la loc. O jumătate de zi voi sta fără apă. Asta e. Şi ajungem iar la tema de la începutul acestui articol.

A cui este vina? îmi aduc aminte de un vers dintr-un cântec al lui Bob Dylan: "Personal, nu ştiu a cui e vina / când se stinge lumina".