Povestea rabinului din Buhusi

Asta se-ntampla in scandalul dintre cele doua Palate: fiecare dintre protagonisti arunca totul in joc pentru a-i demonstra rivalului ca are mai mult sange-n instalatie.

Prinse cu ocaua mica in scandalul Rompetrol, doua dintre cele mai inalte autoritati ale statului, premierul si ministrul Justitiei, ne iau pe toti de prosti, pe fata, fara nici o jena. Intai, mai bine de 24 de ceasuri, s-au contrazis temeinic, oferind opiniei publice variante halucinante ale tainuielii lor cu presedintele Rompetrol; nici macar una dintre ele nu semana insa cu aceea servita live de insusi Dinu Patriciu. Ieri, dis-de-dimineata, Tariceanu a dat-o-n fapt pe Macovei ca ar fi stiut ca se vede cu liberalul-petrolist. Mai pe la pranz, inconsecventul de serviciu de la Palatul Victoria s-a razgandit ca de obicei si, prin vocea guresa a purtatorului de cuvant Oana Marinescu, a rezolvat-o ca rabinul din Buhusi: toata lumea are dreptate.

S-a gasit si tapul ispasitor, in persoana unei secretare naroade, care, chipurile, ar fi omis s-o anunte pe principiala doamna de fier a integrarii in Europa prin Justitie ca urmeaza sa dezbata reforma cu "dusmanul de clasa". Iar, politicoasa cum o stim, doamna Macovei nu putea sa-i verse cafeaua-n poala sefului direct cand a dat cu ochii de urmaritul penal atat de drag presedintelui Basescu. Asa ca a inghitit femeia cu noduri licoarea lunga oferita de Protocolul de Stat, a schimbat cateva amabilitati cu respectuosul domn Patriciu si cu prietenosul domn Tariceanu (altfel, mare amator de la telefoane la Procuratura), dupa care a parasit olimpian incinta, hotarata sa desavarseasca greaua intreprindere la care s-a inhamat: o Justitie mai buna, mai europeana, total lipsita de ingerinte politice. Om de caracter, n-a dat nimic din casa, ca nu voia sa puna presiune pe umerii firavi ai procurorilor. Cu riscul de a parea plictisitor, o sa repet pana cand clasa politica va pricepe odata ca Romania nu-i compusa din imbecili. Chiar poate cineva sa creada vrajeala asta ieftina si scuzele de doi lei insailate? Ar fi chiar grav...

Romania a devenit, de-o buna bucata de vreme, tara "Bey Blade". Celor care nu au fost inca terorizati de copii pe aceasta tema le rezum conceptul "Bey Blade" in cateva cuvinte: titirezul de pe vremea noastra, acum intr-o noua prezentare, japonez si frumos colorat, care se lanseaza nu prin invartitul degetelor, ci pe baza unui dispozitiv special. Exista si un desen animat menit sa-i ademeneasca intru dependenta pe copii catre jocul a carui confruntare finala se numeste "care pe care" si care consta din lansarea simultana a titirezelor rivale, in nobila incercare de a vedea care se-nvarte mai mult. Exact asta se-ntampla si-n scandalul dintre cele doua Palate. Fiecare dintre protagonisti arunca totul in joc pentru a-i demonstra rivalului ca are mai mult sange-n instalatie. Basescu ii serveste lui Tariceanu, din cand in cand, cate un Patriciu-n sange, folosindu-se de cine poate: ba de mladiosul domn Botos, ba de apriga doamna Macovei. Ferchesul premier nu se lasa nici el si, cu abilitatea pilotului de curse care se pretinde a fi, o ademeneste pe ingenua ministreasa catre micul sau grup de interese. Matrozul de la Cotroceni, vigilent cum ne-a obisnuit, afla de tradare, ii arata justitiarei in sedinta publica a Consiliului Suprem al Magistraturii ca s-a prins si, intr-un final apoteotic, ii pune piciorul pe gat ca matadorul taurului rapus. Numai ca europeana doamna fost procuror tine mai mult la scaun decat la demnitatea proprie, asa ca, in loc sa demisioneze si eventual sa-l traga dupa ea si pe premier, prefera sa-si caracterizeze - usor concesiva pentru suferinta omului - drept senil seful direct. Numai ca elegantul Calin, ca un prim-ministru abil ce se afla, beneficiaza si el, intre timp, de-o marturisire favorabila din partea vechiului prieten Dinu, care anunta public ca si haitasul Traian, adeptul relatiilor institutionale scrise, s-a vazut cu el intre patru ochi, in atmosfera atat de romantica a Cotrocenilor.

Ca de obicei, seful statului e, absolut intamplator, in strainatate in momentul de maxima amploare a scandalului, dar dezminte prompt, tot prin purtatorul de cuvant, ca ar fi discutat cu patricianul liberal al petrolului altceva decat pretul carburantilor la iesirea din rafinarie. E de asteptat insa, in buna traditie, momentul in care acesta va pogori din importantele sfere internationale intre noi, muritorii, si - in direct de la ora 19 fix - ne va anunta la stiri ca asa nu se mai poate. Iar conflictul acesta se poate rezolva, ca orice tema de importanta majora si amplu mediatizata, exclusiv prin harul divin al presedintelui. Ramane de vazut doar daca va curge si sange; altul decat al uitucei secretare de la Cancelaria premierului.

O singura intrebare ma macina in acest context: intre atatea sforarii, cand au timp totusi oamenii astia sa mai si conduca tara?