Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La o cafea cu domnul George Şovu. Ar trebui să-l ştie toată lumea. Aşa ar trebui. Dar cine mai ştie acum ce ar trebui şi ce nu... E cam cătrănit domnul Şovu. "Dom'le, nu se mai poartă poveştile frumoase!" "Cum aşa, domnule Şovu?" "Uite aşa. Am scris un scenariu de film, o poveste de dragoste între doi tineri. Mi s-a spus că e prea frumoasă. S-o mai modific", "Adică s-o mai... urâţiţi?!?", "Cam aşa ceva... Dom'le, eu cred că nu există om pe lumea asta care, undeva în colţul inimii, să nu spere la o poveste frumoasă de iubire."
Mda, chestia aceasta cu "poveşti frumoase" şi "poveşti urâte" este ca şi cum te-ai afla între sirop şi cucută. Ca şi cum te-ai afla între frumuseţea gestului unor olandezi care au venit să pună potcoave cailor noştri şi urâţenia faptului că la noi nu prea mai există potcovari. Îi mărturisesc domnului Şovu că nu ştiu de ce urmăresc uneori serialul "Dexter": dl Dexter, medic legist la poliţia din Miami, face curăţenie printre criminali în timpul liber, dotat cu un Magnum 45. Până aici să zicem că e... oarecum "frumos". Însă serialul e cu cadavre ciopârţiţe şi umor negru. "Vezi? Nu se mai poartă poveştile frumoase..." Nu ştiu ce să-i mai spun. Povestea pornise frumos, cu o cafea dimineaţa, şi s-a terminat "urât" - adică amândoi am căzut în vremuri instant, la pahar de plastic. Îi sugerez, în mod nefericit, să mute acţiunea poveştii în ţara în care sclava Isaura a fost răpită abia după vreo câteva episoade de suspans...
Citește pe Antena3.ro
