Poveşti frumoase, poveşti urâte

La o cafea cu domnul George Şovu. Ar trebui să-l ştie toată lumea. Aşa ar trebui. Dar cine mai ştie acum ce ar trebui şi ce nu... E cam cătrănit do­m­nul Şovu. "Dom'le, nu se mai poar­tă poveştile frumoase!" "Cum aşa, domnule Şovu?" "Uite aşa. Am scris un scenariu de film, o poveste de dragoste între doi tineri. Mi s-a spus că e prea frumoasă. S-o mai modi­fic", "Adică s-o mai... urâ­ţiţi?!?", "Cam aşa ceva... Dom'le, eu cred că nu există om pe lumea asta care, un­deva în colţul inimii, să nu spere la o poveste frumoasă de iubire."

Mda, chestia aceasta cu "poveşti frumoase" şi "poveşti urâte" este ca şi cum te-ai afla între sirop şi cucu­tă. Ca şi cum te-ai afla între frumu­se­ţea gestului unor olandezi care au venit să pună potcoave cailor noştri şi urâ­­ţenia faptului că la noi nu prea mai există potcovari. Îi măr­turisesc domnului Şovu că nu ştiu de ce ur­mă­resc uneori serialul "Dexter": dl Dexter, medic le­gist la poliţia din Miami, face cu­ră­ţenie prin­tre criminali în timpul liber, do­tat cu un Magnum 45. Până aici să zicem că e... oa­recum "frumos". Însă serialul e cu ca­da­vre ciopârţiţe şi umor negru. "Vezi? Nu se mai poar­tă poveştile frumoa­se..." Nu ştiu ce să-i mai spun. Poves­tea pornise frumos, cu o ca­fea di­mi­neaţa, şi s-a ter­minat "urât" - adică amândoi am că­zut în vremuri ins­tant, la pahar de plastic. Îi suge­rez, în mod nefericit, să mute ac­ţiu­nea poveştii în ţara în care sclava Isau­ra a fost răpită abia du­pă vreo câteva epi­soa­de de suspans...

Citește pe Antena3.ro

Păianjeni mari cât un șobolan au invadat Marea Britanie, după ce mii de exemplare au fost eliberate de un zoo: „Suntem foarte fericiți”