Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Manile mamei m-au spalat pe picioare. si l-au spalat si pe tata pe picioare. si l-au spalat si pe bunicul pe picioare. si-au mai spalat rufe mainile mamei. Atat de multe rufe, incat puteai umple cu ele o franghie intinsa de la pamant pana la cer. Tata avea o singura pereche de izmene, nu din pricina saraciei, ci fiindca perechile celelalte ii erau purtate, cu randul, de ingeri. Doar ce intindeau mana si luau ce le trebuia de pe sfoara! Odata au inhatat din greseala cravata mea de pionier. Mi-a adus-o inapoi vantul. I s-a facut mila de mine, caci altfel, nu stiu daca ma opream pana la batranete din plans.
Pe urma, mainile mamei coseau. Hainele noastre, in primul rand. Dar si aripile lor, ale ingerilor. Apoi pamantul, care crapa din cauza secetei. Unde era o crapatura, punea iute un petic. De vie, de porumb, de grau, de floarea-soarelui. De ce gasea si ea prin casa. si mai cosea cerul, cand il sfasia cate un fulger. Se putea ca Dumnezeu sa puna taman acolo pasul si sa cada fara sa vrea pe pamant. Cand incepea ploaia, puneam o lingura in plus la masa, gandindu-ne ca Dumnezeu ar putea sa nimereasca in curtea noastra. Dar daca nimerea la altii?!
Dupa care framantau paine mainile mamei. si varau painea in cuptor. Cand era vreo sarbatoare, imi era ciuda ca nu sunt mort, deoarece mama le dadea intai mortilor sa manance, abia dupa aia urmam eu.
L-ai invatat prost, l-am auzit intr-o dimineata pe tata spunandu-i mamei. Ziceam ca trebuie sa fie ceva in legatura cu mine. Dar era in legatura cu soarele, care nu urca niciodata pe cer decat ajutat de mainile mamei. Asa erau ele, miloase si foarte saritoare. Ce-i drept, mainile erau cam tot ce insemna mama. Ele si inima, care, tot asa, nu sta nici o clipa locului. Parca erau intelese. Nu m-as mira chiar sa fi fost.
Mainile mamei semanau leit cu mainile bunicii. Desi erau fiicele acestora, puteai sa juri ca sunt surori. La fel, mainile bunicii. Erau leit mainile maica-sii. Ziceai, privindu-le, ca vezi o singura pereche de maini care vine prin timp de la inceputul lumii. Asa si era, de fapt. Mainile mamei il ajutasera pe Dumnezeu sa zideasca cerul si pamantul si se intorceau obosite acasa. Erau de mii de ani pe drum. Tocmai cand sa ajunga, s-a intamplat ca inima mamei sa se opreasca. Mainile, conform intelegerii lor secrete, s-au oprit si ele. Din tavanul bisericii mi-a facut semn un inger, poate chiar cel care imi sterpelise cravata, sa-mi lipesc buzele de ele, sa le sarut. Era pentru prima oara cand mamei ii saruta cineva mainile. A urmat dupa aceea un drum. Unul la capatul caruia mainile mele, ramase singure pe lume, au inceput sa miroasa tot mai puternic a pamant.
