x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Prea ne plângem. Prea ne plângem?

Prea ne plângem. Prea ne plângem?

de Ana-Maria Păunescu    |    17 Mar 2013   •   15:02

Prea ne plângem, spun mulţi. Şi au dreptate! Nu ştim decât să comentăm veştile proaste care inundă buletinele de ştiri, nu ştim decât să ne dăm de ceasul morţii, de fiecare dată când se mai întâmplă o nenorocire în jurul nostru sau în jurul celor de care ne pasă. Nu mai avem termen de comparaţie, nu mai înţelegem decât ce e negativ din toate, pentru noi, cei de azi, ideea răului mai mic nu mai are nici un fel de fundament, iar despre partea bună a lucrurilor foarte rar ne aducem aminte să vorbim. Scriam, săptămâna trecută, despre nebunia alimentelor retrase de pe piaţă şi anticipam, aşa cum probabil aţi făcut-o cu toţii, că vor apărea alte şi alte scandaluri, că se va mai descoperi cine ştie ce substanţă interzisă în cine ştie ce aliment foarte căutat de oameni.

Dacă tot stăm să facem rezumatul acestor zile, trebuie să menţionăm că lumea catolică are un nou Papă. După ce au stat în ploaie să aştepte numele celui care avea să preia această înaltă misiune, cei aflaţi în piaţa de la Vatican au amuţit, pentru câteva secunde, cu umbrele cu tot, când s-a făcut mult aşteptatul anunţ. Favoritul de la casele de pariuri nu fusese numit Papă, nici măcar ceilalţi doi “contracandidaţi” nu reuşiseră să întrunească numărul de voturi care aduce fum alb. Partea luminoasă a poveştii? Credincioşii aproape că s-au obişnuit cu vestea şi, la câteva zile de la schimbare, ascultă cu smerenie vorbele suveranului pontif. Partea întunecată? Speculaţiile care ar fi prins viaţă odată cu posibila alegere a unui papă de culoare trebuie să mai aştepte. Nici acum nu vine sfârşitul lumii.

Prea ne plângem, spun mulţi. Şi au dreptate! Dar ce-am avea de făcut când, de exemplu, în Bucureşti, pentru o urgenţă medicală sau pentru un banal sirop de tuse, dacă nu ai la îndemână internetul (care ne scoate din tot mai multe încurcături), e nevoie să scotoceşti prin toate cartierele în căutarea unei farmacii deschise noaptea, ca să constaţi, la final de plimbare nocturnă că, de la o vreme pe care nu ştiu să o marchez în calendare, mai degrabă găseşti firme de pompe funebre non-stop, decât farmacii cu program prelungit? Şi sunt convinsă că situaţia din capitală e una fericită, în comparaţie cu alte oraşe din ţară. Aici, totuşi, cu puţină inspiraţie, în jurul marilor spitale se poate da peste mult aşteptatele farmacii, cu lumina verde aprinsă şi cu stoc relativ mulţumitor.

Prea ne plângem, spun mulţi. Şi au dreptate! S-au împlinit de curând 30 de ani de la victoria istorică a Universităţii Craiova în faţa celor de la Kaiserslautern, am avut bucuria să public în “Flacăra lui AP” , la sugestia unui tânăr şi talentat colaborator, un text pe care l-a scris tatăl meu atunci, mândru de oltenii lui, şi mi-am amintit cum noi, azi, ne lovim de absenţa campioanei unei mari iubiri, fără să ne mai putem susţine echipa, de parcă am trăi într-o lume de surdomuţi care nu mai ştie să-şi ceară dreptatea. Pe la dumnevoastră cum se prezintă situaţia? Aici toate rămân cum le ştiţi. Cu menţiunea că, la magazinul non-stop din cartier, după ora două dimineaţa, toate tranzacţiile se fac în şoaptă şi toţi merg pe vârfuri, din respect, pentru că... paznicul doarme. Prea ne plângem! Prea ne plângem?


×