Premierul a cazut in propria-i capcana

In scandalul Dan Voiculescu, nimeni nu s-a intrebat asupra prevederilor legale care au stat la baza procesului prin care s-a ajuns la verdictul CNSAS. Daca s-ar fi intrebat cineva, ar fi constatat ca baza legala o constituie nu o lege trecuta prin Parlament, ci o ordonanta de urgenta. E vorba despre Ordonanta de Urgenta numarul 16 din 22 februarie 2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii ca Politie politica. Trecuta de Camera Deputatilor, Ordonanta se afla acum la Senat, in lucru la comisiile de specialitate.

Mai mult ca sigur recentul scandal va atrage atentia senatorilor asupra acestei ordonante, neglijate pana acum atat de presa, cat si de politicieni.

Deconspirarea Securitatii ca Politie politica era reglementata de Legea 187 din 7 decembrie 1999. Imperfectiunile documentului, dar si experienta de sapte ani a Colegiului impuneau adoptarea unor noi reglementari. Reglementari ce nu puteau fi decat rodul dezbaterii parlamentare, precedate de o ampla dezbatere in presa si in societatea civila. Pentru a evita riscul ca deconspirarea Securitatii sa fie un prilej de rafuiala politica.

Calin Popescu Tariceanu si grupul sau din PNL n-au apelat la aceasta formula ceruta imperios de regulile jocului democratic. Au dat o ordonanta de urgenta. Dar nu numai atat. Au introdus si cateva modificari spectaculoase in procesul de deconspirare a Securitatii.

Astfel, prin noul continut al articolului 10, s-a largit urieseste sfera conceptului de colaborator al Securitatii ca Politie politica. Legea din 1999 limita sfera conceptului la celebrul caz al informatorului cu angajament scris si iscalit, autor de note informative si, eventual, platit pentru asta. Se tinuse cont, la vremea respectiva, de un adevar indiscutabil: angajamentul si notele informative reprezentau elemente faptice sigure, usor de verificat si, prin asta, capabile sa evite subiectivitatea membrilor Colegiului in stabilirea verdictului. Excluzand acest criteriu, ordonanta de urgenta a dat Colegiului posibilitatea de se pronunta si in absenta angajamentului, invocand alte documente din dosar, destul de interpretabile insa: rapoarte facute de o persoana in cadrul sarcinilor de serviciu, ba chiar si, culmea aberatiei!, "relatari verbale consemnate de lucratorii operativi". S-a dat astfel Colegiului puterea de a fi subiectiv in pronuntarea verdictului. O putere explica nemiloasa batalie dintre Palate cu prilejul numirii noilor membri CNSAS.

Calin Popescu Tariceanu si grupul sau din PNL au justificat ordonanta de urgenta prin cuvinte mari: nevoia de a condamna Securitatea, curatirea morala a societatii romanesti. In realitatea, ordonanta il viza pe Traian Basescu.

Acuzatiilor ca facuse Politie politica prin rapoartele care ajungeau la Securitate dupa intoarcerea din calatoria pe mare, Traian Basescu le-a raspuns ca acestea nu puteau fi incadrate in termenul de Politie politica, deoarece domnia sa le-a facut in cadrul sarcinilor de serviciu, dar mai ales prin realitatea ca n-a avut sau, ma rog, ca nu i s-a descoperit angajamentul scris.

Prin largirea enorma a sferei conceptului, dar mai ales prin accentuarea posibilitatii ca verdictul sa fie dat de Colegiu prin interpretare, si nu pe probe exacte, cum erau angajamentul de informator si notele informative scrise, cazul Basescu putea fi reluat cu mult mai multe sanse de a-l decreta pe presedinte colaborator al Securitatii. Si cum, in acelasi timp, Guvernul a inaintat Parlamentului un proiect de lege a Lustratiei, se contura pentru gruparea Tariceanu fericita posibilitate de a-l scoate din joc pe Basescu fie si in ipostaza de candidat la al doilea mandat prezidential.

Dan Voiculescu a fost executat pe baza Ordonantei de Urgenta numarul 16 din 2006. Faptul pune in mare incurcatura pe Calin Popescu Tariceanu. Daca Partidul Conservator iese de la guvernare, Guvernul PNL risca sa cada. Daca PC ramane, Calin Popescu Tariceanu va fi tinta acuzatiilor talibanilor anticomunisti si antisecuristi ca are drept aliat un partid condus de un fost colaborator al Securitatii. E limpede ca Traian Basescu n-a stat cu mainile in san dupa aparitia ordonantei de urgenta. Avand in mana serviciile secrete si o parte insemnata a presei, manipuland-o usor pe cealalta, a reusit sa dea o lovitura zdravana lui Calin Popescu Tariceanu.

Cu arma pe care Calin Popescu Tariceanu o pregatise pentru Traian Basescu!

Nu-i pentru cine se pregateste, e pentru cine se nimereste!