Premii

În primăvara aceea din secolul trecut, erau expuse în faţa unei librării câteva zeci de cărţi cu preţ redus. Se vede că îi aduseseră la disperare până şi pe placizii slujbaşi ai foarte frecventatului lăcaş de cultură, acele cărţi aşa-zise nevandabile.

Astfel, a început printre prietenii mei un fel de joc nevinovat, cine găseşte şi cumpără cartea cu cel mai neinteligibil titlu urma să primească un premiu, simbolic desigur. Titlurile care au intrat în concurs sunau bine: "Studii în spaţiul optic 5 indice zero", "Culegere de documente economice bănăţene din secolele XV-XVI", "Aplicaţiile luminii polarizate multifazice în suspensii" şi aşa mai departe.

Peste câţiva ani ele aveau să pălească în faţa unor capodopere de genul "Maioneza privită ca soluţie coloidală" sau "Evitarea coliziunilor cu şi între nave de mare gabarit". Amintirile ar fi rămas, pe bună dreptate, în cine ştie ce cotlon al memoriei, dacă nu aş fi întâlnit un articol al cărui autor se agită pe tema unor astfel de titluri. Şi de cărţi...

La prima vedere entuziasmul lui Philip Stone, unul dintre editorii unei reviste internaţionale a librarilor, "The Bookseller" şi creator al premiului special, pare oarecum justificat. Cum ar reacţiona un om care nu lucrează în industria lactatelor în faţa cărţii cu titlul: "Perspectivele mondiale 2009-2014 ale containerelor de 60 de miligrame pentru brânză proaspătă"? Mai multe întrebări decât răspunsuri: de ce proaspătă, oare 60 de miligrame este o greşeală de tipar, de ce costă cartea cu pricina în jur de 1.200 de dolari. Sau cam aşa ceva.

Autorul cărţii cu pricina, de fapt mai mult un raport statistic decât o carte, Philip M. Parker, este un profesor de marketing care foloseşte modele econometrice şi publică sute, poate mii de asemenea opuscule. El şi-a exprimat satisfacţia, dar şi convingerea că acesta este cel mai important premiu literar pe care îl va primi vreodată.

Nu de alta, dar concurenţa este acerbă. Pe lista finalistelor au figurat cărţi precum: "Consultaţii improvizate ale intestinului gros", "Sita cu ochiuri mari şi aplicaţiile sale", "Stil în croitoria cu fâşii şi bucăţi de tricotaj" şi "Tehnici de monitorizare a coroziunii". Autorul primei cărţi citate, Dr Brooks D. Cash, şeful secţiei de gastroenterologie de la Centrul Medical Naval Bethesda, a recunoscut că se simte dezamăgit că nu a câştigat, dar este mândru să se găsească în compania unor astfel de autori.

Poate că ar trebui să menţionăm şi alte opere avute în vedere de membrii juriului. Părea să aibă şanse mari titlul "50 de noi tunsori pentru pudeli", ca să nu mai vorbim de "Documentele celui de al doilea simpozion internaţional pe tema şoarecilor golaşi". Un deosebit interes au stârnit şi "Versailles, vedere din Suedia", "Buruienile într-o lume în continuă schimbare" şi "Refolosirea mormintelor".

Rămâne de neînţeles faptul că au fost trecute cu vederea posibile succese ca "Albumul limbilor încărcate", "Viaţa sexuală după moarte", "Copilul impermeabil". Un loc special printre necâştigători l-a obţinut "Rezolvarea problemelor brânzei", al cărei editor ne asigură că ar conţine răspunsurile la peste 200 de întrebări legate mai ales de mozzarella, cheddar şi rocquefort. Este de precizat că autorii nu luptă pentru premiu ci îl primesc uneori fără a şti că participă la o competiţie.

Se vorbeşte şi de un superpremiu oferit de revista Bookseller, pe a cărui listă de concurenţi străluceşte opera lui Gary Leon Hill: "Oameni dispăruţi care nu îşi dau seama de starea lor şi se agaţă de trecătorii neavertizaţi - ce se poate face". Un alt titlu deosebit de promiţător pare a fi şi "Factorii poştali din mediul rural în Grecia şi ştampilele lor numerotate". Trebuie să ştim că membrii juriului nu citesc cărţile pomenite, ei se conduc exclusiv după titlu, după impactul pe care acesta îl poate avea asupra potenţialului cumpărător.

În primăvara pe care o pomeneam nu ştiam că peste câţiva ani voi citi o ficţiune faţă de care realitatea titlurilor, şi nu numai a lor, păleşte. Era al doilea volum din "Ingeniosul bine temperat" al lui Mircea Horia Simionescu, "Bibliografia generală", în care figurează operele lui Marcel Precar: "Excitaţia şi inhibiţia la tancurile de asalt" şi "Folosirea elicopterelor pentru optimizarea popoarelor asiatice".

Descoperisem un titlu fascinant, "Teoria aritmetică a idealelor în inele necomutative". Evident, nu am priceput nimic. Dar autorul era Dan Barbilian, ipostaza de matematician a poetului care a scris "Joc secund", Ion Barbu.