Presa de dupa ’89, sub semnul neasezarii

130 de titluri de ziare si reviste in primul an postdecembrist. 120 din 1991 pana in 2005. Asadar, intr-un singur an au aparut mai multe titluri decat in 14.

3. Explozia titlurilor.

O statistica ad-hoc arata ca intre 22 decembrie 1989 si 31 decembrie 1990 au aparut 130 de titluri de ziare si reviste. Intre 1 ianuarie 1991 si 31 decembrie 2005 au aparut 120.

Asadar, intr-un singur an au aparut mai multe titluri decat in 14 ani.

Anul exploziei de titluri e 1990, primul an de dupa caderea comunismului.

Acest ciclon al aparitiilor isi are radacinile intr-o realitate social-politica si economica aparte:

a) lunga perioada anterioara de reducere dramatica a publicatiilor literar-artistice, dar si de blocare a oricarei noi aparitii.

Principalul motiv al micsorarii numarului de publicatii in ultimii ani ai lui Ceausescu trebuie cautat in efectele crizei economice grave, cu debutul in anul 1982. Literatii si gazetarii de dupa decembrie 1989 trec cu vederea acest motiv. Voit sau nu, ei pun reducerea numarului de titluri, restrangerea activitatii literar-artistice, in general, pe seama antipatiei Ceausestilor fata de intelighentia rebela. Invocand sau poate chiar crezand asta, tinatorii de condei se grabesc sa scoata noi titluri pe banda rulanta sau sa retipareasca titluri care-si incetasera aparitia in ultimii ani ai lui Nicolae Ceausescu.

Viata le va dovedi ca se inselasera. Treptat, treptat, avantul lor se loveste de criza economica a anilor 1991-1992, provocata de reformele pe cat de dure, pe atat de haotice. Sunt liberi sa scoata orice publicatie vor si s-o publice asa cum ii taie capul. Pentru asta insa e nevoie de bani. Or, bani incep sa nu mai fie.

Si astfel, ei se vad obligati sa renunte de bunavoie la numarul urias de publicatii.

Fara sa le-o impuna Ceausescu! Care oricum murise impuscat la Targoviste!

b) in noile conditii, a scoate o revista, un ziar e cum nu se poate mai usor.

Inainte vreme, aparitia unei noi publicatii cerea un proces indelungat si dificil, supus atotputernicei birocratii comuniste. Acum e suficient sa-ti faci o fundatie sau un SRL.

Numarul casatoriilor e urias la Las Vegas si pentru ca e foarte usor sa te casatoresti. Dar si numarul divorturilor.

Pe cat de lesne se infiinteaza publicatii, se alcatuiesc redactii, pe atat de usor se desfiinteaza publicatii si se destrama redactii.

c) prin caderea comunismului se creeaza premisele nu numai ale libertatii de a scrie, dar si ale libertatii de a face capitalism.

E drept, regimul FSN-ist din primele luni ale lui 1990 nu e categoric unul al economiei de piata. Pare a inclina mai degraba spre perestroikism.

Capitalismul e ca pirul. Razbate oricum pe ruinele economiei socialiste.

Iesirea de sub regimul cenzurii duce automat la atacarea unor teme, subiecte si domenii pana atunci strict interzise. Ziarele, transformate peste noapte din oficioase ale institutiilor comuniste in oficioase ale institutiilor capitaliste, se desfata cu dezvaluiri din culisele dictaturii, din cele ale Ceausestilor, indeosebi. Interesul publicului pentru astfel de dezvaluiri e uriesesc. La chioscurile de ziare apar cozi nesfarsite, concurandu-le pe cele de la carnea de pui, din anii anteriori. Adevarul, Romania libera, Tineretul liber, Libertatea aduc castiguri fabuloase.

De asteptat, in atari conditii, ca primele mladite ale capitalismului sa se indrepte rapid spre investitia in presa. Destinul primelor publicatii private va fi asemanator cu cel al buticurilor, la vremea respectiva concurente ale ziarelor in materie de ritm al aparitiilor peste noapte. Patronii n-au stiinta si nici prudenta folosirii profiturilor fabuloase pentru reinvestirea in cladiri, tipografii, birotica moderna.

Banii castigati usor se duc la fel de usor. Patronul inchide redactia. Pastrandu-si titlul! Ceea ce va conduce la un fapt hazliu din prezent: imposibilitatea de a gasi un titlu liber pentru o noua gazeta!

Pe masura ce noi si noi publicatii apar pe tejghele, iar interesul cititorilor scade, aceste prime publicatii nu mai fac fata concurentei tot mai inversunate de pe piata media. Dispar pe rand.

Diferenta dintre numarul de aparitii in 1990 si cel al aparitiilor intre 1991 si 2005 isi are explicatia in actiunea economiei de piata.

Cresterea numarului de publicatii duce la o impartire continua a numarului de cumparatori de ziare si reviste. Se reduce si interesul cititorilor pentru presa.

(Din eseul introductiv la volumul "Panorama presei romanesti contemporane. Articole-program de ziare si reviste (22 decembrie 1989 - decembrie 2005)" de Ion Hangiu, in curs de aparitie la Editura Historia)

LUMEA PRIN CARE TREC

Dezlegarea la adevar Zice Petre Roman despre martie 1990, Targu-Mures, in dialogul cu Elena Stefoi, acoperit de un titlu explicit, 22 de luni dupa 22 decembrie 1989: "Am distilat de-a lungul acestor ani episoadele cu pricina si toate informatiile pe care le-am avut si am convingerea ca noua ni s-a pregatit acolo un scenariu de tip Bosnia: declansarea unui conflict singeros care nu se mai termina, interventia internationala, propuneri de partitie si asa mai departe". Petre Roman nu poate fi banuit de nationalism extremist. In peisajul de tranzitie, el trece drept un european, un internationalist chiar, strain de teoriile complotului universal, ale conspiratiei impotriva patriei noastre dragi. De aceea, desi venite tarziu, dupa 12 ani de la intamplari, precizarile sale au credibilitate. Tot in ultimul timp, si alti combatanti din tabara europenistilor au fluturat banuiala unui scenariu mai vast, cu birouri de montare peste granita si scena de spectacol la Targu-Mures. La vremea respectiva, despre posibilitatea unei diversiuni s-au pronuntat multe capete luminate. Li se parusera suspecte multe fapte, intre care prezenta televiziunilor occidentale, difuzand in lume confuzia dintre victime, s-a definit cel mai semnificativ. Au fost ocarati pe loc de intelectualii din cafenele, muieri cu par si barbati spani, ca nationalisti, ca primitivi, ba chiar si ca neocomunisti de pus la zid. Printre cei care au refuzat banuiala mainii din exterior, acuzand-o de ceausism mascat, s-a numarat si distinsul domn Petre Roman. Acum, cand e dezlegare la adevar, suspiciunile scepticilor sunt confirmate tocmai de adversarii de ieri. Din nenorocire, nu se gaseste nimeni sa-i reabiliteze pe lucizii de atunci si sa-i mustre pe oportunistii de istorie.

BARFE

Esenta unui portret Paul Lindenberg, in eseul Regele Carol al Romaniei, aparut in 1906, il descrie astfel pe primul Rege al Romaniei: "Om dintr-o bucata, in manifestarile sale personale, regele nu s-a dezmintit nici in activitatea sa politica. Aici s-au imbinat constantele armonioase ale firii sale, caci nu a dat nimic peste cap, a cumpatat totul cu maturitate, abia apoi a actionat si pe cele pe care le-a intreprins si le-a descoperit ca bune le-a subordonat direct scopului urmarit, necedind niciodata influentelor straine, nefacind niciodata concesii potrivnice convingerii sale". Acest portret explica un paradox. Carol I a schimbat din temelii Romania. Astfel de realizari sunt posibile, de regula, in regimuri de mana forte. Cel al lui Carol I a fost insa unul eminamente democratic. Regele a reusit astfel acolo unde toti politicienii cu tendinte dictatoriale sustin ca nu pot, deoarece ii impiedica democratia. Daca dovedesti o consecventa iesita din comun, daca stii sa-ti alegi mijloacele, daca ai o cumpatare exemplara, e practic imposibil sa nu reusesti chiar si in democratie. O lectie mai mult decat utila pentru politicienii de azi. Din nou despre Bulgakov Prozele lui Bulgakov sunt de fapt niste tablete gazetaresti, prozetarie, cum i s-ar spune azi. Daca tii neaparat iti poti face o imagine asupra Moscovei lui 1921. Moscova amestecaturii pestrite de tarism si bolsevism. Moscova reclamelor naucitoare. Moscova contabililor care iau pur si simplu casa de bani a trustului si fug cu ea la restaurant, unde cheltuiesc salariile angajatilor pana-n zori, cand vine Militia sa-i ia.

NIMIC NU SE PIERDE

1929. Fotoreporterul unei reviste ilustrate a surprins intr-un local de petrecere bucurestean un instantaneu tipic: clientii se distreaza cu cantaretele care si-au incheiat numerele de pe scena