Intr-o succesiune rapida si alarmanta, noul Guvern pare a-si indeplini principalul mandat pe care, la trialul de la Cotroceni, l-au primit necunoscutii si iute controversatii destinatari ai portofoliilor ministeriale. N-au nimic comun cu administrarea profesionista si resonsabila a treburilor curente ale tarii, ci sunt dedicati intru totul baterii in cuie a unor masuri abuzive sau aberante, al caror efect distructiv nu numai pe plan economic, ci si social si ecologic se va resimti dur dupa ce ei, luandu-si rasplata, vor fi plecat din Palatul Victoria si chiar din cel de la Cotroceni.
Cu o graba mai mult decat suspecta, si pun gatul jos ca fara a avea un minimum de informatii, de studii de impact oneste, Cabinetul a trantit in favoarea unui ciudat investitor canadiano-american, pe un pret de nimic, de vreo suta de ori mai mic decat valoarea zacamantului si pentru o redeventa de mizerie, rezervele de cupru ale tarii. A urmat rapid si inexplicabil HG prin care Cabinetul a dat unda verde exploatarii de catre un concern american a gazelor de sist. Tot pe un pret de mizerie si, mai ales, cu riscul otravirii panzei freatice si al cutremurelor provocate de o tehnologie respinsa acum in toata lumea, inclusiv in SUA.
Se anunta incheierea altor afaceri suspecte si controversate, mai cu seama din punct de vedere al parametrilor financiari si ecologici: aurul si sarea. Totul, intr-o gafaiala care atesta ca Guvernul a primit ordin sa semneze aceste documente rapid, inainte de caderea la alegeri a actualei puteri. Cine ordona Guvernului, e la fel ca in zicala cu "stie tot satul". Cum se explica asemenea tropaieli pe interesul national? Spaga? Garantia unei vieti opulente si tihnite, cu tot neamul, cine stie pe unde, "dupa"? Nu stiu.
Sunt insa "organe" care ar trebui sa stie si, daca nu-s amestecate (apropo, mi-aduc aminte ca, in urma cu mai multi ani, Frank Timis a sponsorizat un simpozion international al serviciilor secrete, organizat la Snagov de SRI), sa lase pe surse sa afle si populatia adevarul. Ceea ce stiu, insa, e ca, teoretic, ar exista mijloace de a opri aceasta incredibila hemoragie, acest jaf la scara nationala.
Deocamdata, insa, trage alarma o mana de ziaristi care nu-s dispusi sa taca, indiferent de cost sau de tentatii. Se agita, ca vineri seara, ici colo, cateva sute, poate mii, de protestatari. Nu ajunge spre a opri tavalugul afacerilor oneroase. E de neinteles cum de, in virtutea Constitutiei, Parlamentul nu-l convoaca la raport pe premier, care-si permite HG-uri ce exced Legii fundamentale, ca si Programului de guvernare acceptat. Admit ca in Legislativ portocaliii au botnita, dar o au si cei din opozitie? Convine dezastrul economic si ecologic ce se prefigureaza ambelor tabere, pentru ca unii spun "dupa noi potopul", iar ceilalti de gandesc ca vor putea invoca "dezastruoasa mostenire"? Cat de infestata de virusi de prin alte parti e clasa politica? De ce tac Academia Romana, celelalte foruri stiintifice, indeosebi economice?
E normal ca societatea civila, in primul rand presa, sa reactioneze fata de magariile din aceste zile. Dar asta nu inseamna ca tocmai aceia care-s desemnati sa vegheze sa doarma vinovati prin nesimtire. Si lasand o echipa care azi e, maine nu e, sa-si faca de cap.