Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Asumarea posturii de Lider al PD-L, deşi este şef al statului constrâns
de Constituţie să rămână deasupra bătăliei dintre partide, a atins, în
cazul Scandalului Meleşcanu, o identitate exemplară a discursurilor
ţinute de Traian Băsescu şi liderii PD-L.
Scandalului Norica Nicolai i-a luat locul Scandalul Teodor Meleşcanu. Între preşedinţie şi ministrul Justiţiei a avut loc un schimb de epistole în chestiunea avizului dat de preşedinte pentru urmărirea penală a opt foşti şi actuali demnitari. Fiind vorba de interpretări diferite a unor texte de lege parcă dinadins făcute ca să dea posibilitatea mai multor intrepretări, de dimineaţă până seara televiziunile de ştiri au organizat discuţii pro şi contra despre cine are sau nu dreptate. Textele invocate trimit însă la o realitate specială: cea a interpretărilor avocăţeşti. La un proces de hotar, omul simplu stă cu gura căscată ascultând pe avocaţi. Şi ai lui şi ai părţii adverse par a avea dreptate. Atât de convingător vorbesc fiecare. La fel se întâmplă lucrurile şi în legătură cu toţi cei care au participat la controversa aflată în miezul noului scandal.
În realitate, aşa cum scriam în numărul anterior, faptele din ultimul timp se înscriu în logica unei campanii electorale. O campanie ce se defineşte deja ca având drept principali protagonişti Guvernul şi PNL pe de o parte, Preşedinţia şi PD-L, pe de alta. Prestaţia lui Traian Băsescu nu ridică prea multe semne de întrebare. E o repetare, ca trasă la indigo, a prestaţiei din campania electorală din 2004, când era liderul Opoziţiei. Astfel, în 2004, Traian Băsescu şi-a asumat ipostaza de Lider al Opoziţiei. În 2008, Opoziţia e alcătuită din mai multe formaţiuni. Drept urmare, Traian Băsescu s-a văzut obligat să fie Liderul doar a unei formaţiuni din Opoziţie: PD-L. În cele două scandaluri s-a putut sesiza o regie bine pusă la punct. Fiecare acţiune iniţiată de Traian Băsescu e rapid sprijinită de PD-L. Asumarea posturii de Lider al PD-L, deşi este şef al statului constrâns de Constituţie să rămână deasupra bătăliei dintre partide, a atins, în cazul Scandalului Meleşcanu, o identitate exemplară a discursurilor ţinute de Traian Băsescu şi liderii PD-L. Emil Boc şi Elena Udrea au acuzat pe Teodor Meleşcanu de abuz în serviciu. Şeful statului s-a grăbit să repete acuzaţia la sosirea de la Tbilisi.
Cele două săptămâni de campanie electorală au profilat şi strategia lui Traian Băsescu în calitatea sa de lider al PD-L. Prin toate notele sale, ea o repetă pe cea dusă în 2004 împotriva PSD, ca lider al Alianţei D.A. Astfel:
1) Identificarea PNL, ca şi în cazul PSD, cu un partid al corupţilor. Operaţiunea a fost începută cu mult înainte de luna ianuarie a lui 2008. În numeroase intervenţii TV, Traian Băsescu a denunţat ceea ce el a numit dependenţa PNL ca partid de guvernâmânt de grupurile de interese nelegitime. Sub acelaşi semn, la ordinul Cotrocenilor, ţuluşii de la DNA au însăilat dosarele de urmărire de urmărire penală ale unor demnitari ai PNL. Lansarea cu huiet a listei celor opt a avut drept ţel secret pe de o parte reamintirea că PNL e un partid al corupţilor, iar pe de altă parte, plasarea PNL alături de PSD în conştiinţa colectivă.
2) Identificarea PNL cu un partid care, asemenea PSD, îşi apără corupţii de braţul legii, E o identificare începută încă din 2005 prin dezvăluirile Elenei Udrea privind intervenţiile lui Călin Popescu Tăriceanu în favoarea lui Dinu Patriciu. Scandalul navetei dosarelor din această lună a fost creat de Traian Băsescu pentru a arăta electoratului că PNL blochează anchetarea penală a unor demnitari ai săi.
3) În 2004, identificând PSD cu partidul-stat, Traian Băsescu a jucat cu brio teatrul victimei luptei sale neprihănite. Exagerând până la grotesc ceea ce i se întâmpla, liderul Alianţei nu înceta să se prezinte drept un Arhanghel al luptei împotriva corupţiei. Chiar dacă acum e cel mai puternic om din România, în această campanie electorală, el repetă figuraţia din 2004. Bietul Teodor Meleşcanu a fost înfăţişat ca un Dictator care-l blochează pe luptătorul anticorupţie.
4) În 2004, Traian Băsescu a folosit împotriva PSD un discurs violent, împăunat cu ameninţări şi calomnii. Continuând o politică dusă în trei ani de mandat, Traian Băsescu nu şi-a precupeţit înjurăturile la adresa lui Teodor Meleşcanu şi s-a dedat la deja celebrele sale dezvăluiri.
5) În 2004, Traian Băsescu a folosit împotriva PSD comedia anticomunismului feroce. Aparent, el n-a apelat la acest truc împotriva PNL. Aparent, doar. Pentru că, preluând rapid tema anticomunistă şi antisecuristă a PNL, el s-a situat pe poziţii mult mai radicale decât PNL. Anul electoral 2008 aduce cu sine o premieră în istoria campaniilor electorale postdecembriste şi, într-un fel, în istoria recentă a Europei: şeful statului e în Opoziţie!
În realitate, aşa cum scriam în numărul anterior, faptele din ultimul timp se înscriu în logica unei campanii electorale. O campanie ce se defineşte deja ca având drept principali protagonişti Guvernul şi PNL pe de o parte, Preşedinţia şi PD-L, pe de alta. Prestaţia lui Traian Băsescu nu ridică prea multe semne de întrebare. E o repetare, ca trasă la indigo, a prestaţiei din campania electorală din 2004, când era liderul Opoziţiei. Astfel, în 2004, Traian Băsescu şi-a asumat ipostaza de Lider al Opoziţiei. În 2008, Opoziţia e alcătuită din mai multe formaţiuni. Drept urmare, Traian Băsescu s-a văzut obligat să fie Liderul doar a unei formaţiuni din Opoziţie: PD-L. În cele două scandaluri s-a putut sesiza o regie bine pusă la punct. Fiecare acţiune iniţiată de Traian Băsescu e rapid sprijinită de PD-L. Asumarea posturii de Lider al PD-L, deşi este şef al statului constrâns de Constituţie să rămână deasupra bătăliei dintre partide, a atins, în cazul Scandalului Meleşcanu, o identitate exemplară a discursurilor ţinute de Traian Băsescu şi liderii PD-L. Emil Boc şi Elena Udrea au acuzat pe Teodor Meleşcanu de abuz în serviciu. Şeful statului s-a grăbit să repete acuzaţia la sosirea de la Tbilisi.
Cele două săptămâni de campanie electorală au profilat şi strategia lui Traian Băsescu în calitatea sa de lider al PD-L. Prin toate notele sale, ea o repetă pe cea dusă în 2004 împotriva PSD, ca lider al Alianţei D.A. Astfel:
1) Identificarea PNL, ca şi în cazul PSD, cu un partid al corupţilor. Operaţiunea a fost începută cu mult înainte de luna ianuarie a lui 2008. În numeroase intervenţii TV, Traian Băsescu a denunţat ceea ce el a numit dependenţa PNL ca partid de guvernâmânt de grupurile de interese nelegitime. Sub acelaşi semn, la ordinul Cotrocenilor, ţuluşii de la DNA au însăilat dosarele de urmărire de urmărire penală ale unor demnitari ai PNL. Lansarea cu huiet a listei celor opt a avut drept ţel secret pe de o parte reamintirea că PNL e un partid al corupţilor, iar pe de altă parte, plasarea PNL alături de PSD în conştiinţa colectivă.
2) Identificarea PNL cu un partid care, asemenea PSD, îşi apără corupţii de braţul legii, E o identificare începută încă din 2005 prin dezvăluirile Elenei Udrea privind intervenţiile lui Călin Popescu Tăriceanu în favoarea lui Dinu Patriciu. Scandalul navetei dosarelor din această lună a fost creat de Traian Băsescu pentru a arăta electoratului că PNL blochează anchetarea penală a unor demnitari ai săi.
3) În 2004, identificând PSD cu partidul-stat, Traian Băsescu a jucat cu brio teatrul victimei luptei sale neprihănite. Exagerând până la grotesc ceea ce i se întâmpla, liderul Alianţei nu înceta să se prezinte drept un Arhanghel al luptei împotriva corupţiei. Chiar dacă acum e cel mai puternic om din România, în această campanie electorală, el repetă figuraţia din 2004. Bietul Teodor Meleşcanu a fost înfăţişat ca un Dictator care-l blochează pe luptătorul anticorupţie.
4) În 2004, Traian Băsescu a folosit împotriva PSD un discurs violent, împăunat cu ameninţări şi calomnii. Continuând o politică dusă în trei ani de mandat, Traian Băsescu nu şi-a precupeţit înjurăturile la adresa lui Teodor Meleşcanu şi s-a dedat la deja celebrele sale dezvăluiri.
5) În 2004, Traian Băsescu a folosit împotriva PSD comedia anticomunismului feroce. Aparent, el n-a apelat la acest truc împotriva PNL. Aparent, doar. Pentru că, preluând rapid tema anticomunistă şi antisecuristă a PNL, el s-a situat pe poziţii mult mai radicale decât PNL. Anul electoral 2008 aduce cu sine o premieră în istoria campaniilor electorale postdecembriste şi, într-un fel, în istoria recentă a Europei: şeful statului e în Opoziţie!
