Prestări servicii

Mizeria continuă. Cei care ajung în fruntea statului cu sprijinul onest al cetăţenilor urinează apoi, în beţia puterii, pe frizura lor.

Nimic nu egalează apetitul românilor pentru scenarii care să ofere explicaţii tenebroase ale faptelor zilnice.

Securitatea reuşise pînă în Decembrie 1989 să dea senzaţia că toţi românii sînt ascultaţi şi înregistraţi. Am constatat, studiind o parte din dosarele Securităţii, că era multă legendă în legătură cu amploarea represiunii. Putere şi influenţă avea destule, dar eficienţă prea puţină.

O mentalitate securistică e şi azi atît la vîrful ierarhiei politice, dar şi în rîndul populaţiei, victimă a tiparelor dezinformării. Obsesia serviciilor e întreţinută şi de politicieni marcaţi de uneltele puterii absolute, o dată ce ajung prin vot democratic la ele. Procurori, ofiţeri de informaţii, angajaţi ai unităţilor importante din Interne sînt încă trataţi ca instrumente folositoare pentru conservarea la putere, dirijarea unor bani albi şi negri spre buzunare private sau pentru spionarea adversarilor politici. Compromisul vine uneori şi din partea categoriilor menţionate. Nu sînt doar victime.  

În regimurile PDSR-PSD, notele serviciilor abundau în relatări despre Băsescu, liberali, ţărănişti. A venit vremea ca o fostă victimă să se delecteze la Cotroceni cu materiale "fără număr" despre Năstase, Iliescu şi alţii. Folosind aceeaşi filieră a serviciilor şi a procurorilor. Mizeria continuă. Cei care ajung în fruntea statului cu sprijinul onest al cetăţenilor urinează apoi, în beţia puterii, pe frizura lor.

Există însă şi o tentaţie populară de a explica tot ce nu se vede foarte limpede cu motivaţia: serviciile sînt în spate. Unii oameni de presă amplifică acest mesaj confuz, dar folositor pentru imaginea lor doctă...

Să luăm Capitala. Primii cinci candidaţi sînt legaţi în presă de serviciile secrete. Oprescu e fiu de securist. Este susţinut de Iliescu, ceea ce oferă un argument în plus. Chiar şi aşa, la contestarea candidaturii sale, tot o securistă împinsă de la spate de alţi securişti a făcut jocuri murdare. Deh, securiştii între ei...

Blaga e omul preşedintelui, patronul tuturor serviciilor. Scenariştii mai adaugă: a fost director de fabrică înainte de 1989, şef mare de vamă după, parlamentar FSN din 1990, cînd pe listă erau doar securişti. Apoi ministru de Interne, cu serviciu secret în subordine şi încă prieten cu şeful de drept al acestuia.

Cu Diaconescu avem altă problemă. E victima serviciilor. Pentru că e un vîrf al valului tînăr din PSD. Şi o variantă bună la Preşedinţia României. Aşa că a fost sacrificat la Capitală şi, chiar dacă ar putea strînge voturi destule, e lucrat de servicii. Să nu crească prea mult.

Lui Orban i-au înscenat serviciile mizeria cu accidentul de maşină. Gata-gata să credem că fătuca aceea era un agent sacrificat într-o misiune kamikaze la doar 16 ani, pentru distrugerea liberalismului şi a candidatului lor.
În fine, Guşă e un apropiat al lui Iulian Vlad. E clar.

E multă burtologie (ca să folosesc un termen academic) în astfel de scenarii. Puşcăriabili care învîrtesc bani negri şi mulţi folosesc numele serviciilor, dînd senzaţia că sînt atotputernici. Esenţa puterii stă în relaţia şmecher îmbogăţit – om politic. Cînd serviciile scriu (cam rar...) ceva despre miliardari dubioşi, notele ajung de la politicieni exact în mîinile acestora. E prea mult compromis la nivel înalt. Schimbarea prin vot a politicienilor mînjiţi e problema. Dar electoratul nu e vinovat. E tot mîna serviciilor...