Pretextul perfect

Cutremurul schimbărilor de la vârful Ministerului Administraţiei şi Internelor a fost provocat prin derularea unor evenimente binecunoscute: mitingul poliţiştilor din luna septembrie şi crima recentă de la Piatra Neamţ. Din punctul meu de vedere, asasinatul a fost doar ocazia ideală pentru Palatul Cotroceni să-i pedepsească pe cei care n-au putut preveni gesturile şi sloganurile subordonaţilor. Simbolistica protestului angajaţilor din MAI şi Ministerul de Justiţie (Penitenciare) a fost şi încă este infinit mai puternică decât ne-am imaginat noi. Preşedintele ţării a fost profund tulburat, până în pragul crizei de nervi, pentru faptul că oameni în uniformă şi-au permis protestul vehement împotriva sa. El, comandantul suprem, prietenul celor ce muncesc în sistemului apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale, a fost huduit şi înjurat la scenă deschisă. Şi asta a plăcut mult populaţiei, care în procent de peste 80% nu-l mai doreşte.

Mass media a reflectat mai mult chestiunea sloganului preluat din mijlocul galeriilor de fotbal: “Ieşi afară, javră ordinară”. Oricine ar fi făcut obiectul unei astfel de strigături, s-ar fi simţit deranjat. Locatarul de la Cotroceni cu atât mai mult, ştiut fiind orgoliul său imens. Sictirit până dincolo de limita sa de toleranţă, preşedintele s-a dezlănţuit. A făcut gestul acela iraţional şi lipsit de orice demnitate specifică funcţiei sale, de a renunţa la escorta şi serviciile cadrelor MAI. Apoi a folosit cuvinte nepermis de dure şi chiar ameninţări la schimbarea din funcţie a lui Vasile Blaga, eveniment la care visa demult. Avea nevoie doar de un pretext. N-au întârziat nici jignirile, domnia sa considerând că atunci când arunci cu şapca după cineva, face striptease. Gestul cu basca şi/sau căciula este deja proverbial în spaţiul românesc. Poate-i comunică cineva demnitarului nostru după cine aruncă românii cu basca...

Speriat de gestul demisiei în solidar cu Vasile Blaga a întregii conduceri MAI, titularul Cotrocenilor a bătut un pic în retragere. Nu se aştepta la atâta camaraderie din partea colaboratorilor apropiaţi cu ministrul lor. Ca să tempereze un pic valul demisiilor care puteau provoca un tsunami politic şi mediatic, şeful statului a cerut rămânerea celor implicaţi. Deşi ar fi dorit cu toată plăcerea să-i radă pe cei care n-au putut împiedica strigăturile şi scârba manifestată de poliţişti în faţa Palatului Cotroceni. Tobă, Fătuloiu, Antonescu, Pop şi alţii.

Cum s-a dovedit (cu vârf şi îndesat) în ultimii şase ani că preşedintele are un noroc chior, oportunitatea răfuielii nu s-a lăsat prea mult aşteptată. O crimă petrecută în plină zi la Piatra Neamţ a însemnat şansa uriaşă, ce nu putea fi ratată. Pe fondul unor prestaţii execrabile în cele două săptămâni de criză declanşate de asasinatul amintit, rând pe rând au picat Şoric, Tobă, Fătuloiu. Şeful Poliţiei a fost mutul-muţilor, iar şeful IPJ Neamţ şi secretarul de stat îşi săpau încet şi sigur groapa cu fiece apariţie publică.

Preşedintele îşi freca mâinile de satisfacţie. Cum să rateze un astfel de moment? Îşi spunea parcă plin de satisfacţie: “Ah, băieţi, de când vă aştept... Aţi venit la mâna mea!”. Folosind pretextul nebuniei de la Neamţ şi al încrengăturilor dintre vârfurile poliţiei de acolo şi clanurile mafiote, preşedintele a dat ordinul de execuţie prin “băiatul” său. Îl ştiţi, ministrul de interne. Cine n-ar fi făcut ca el? Comandatul şi-a ras subordonaţii pe complicitatea, răfuiala şi prostia lor. Aceşti poliţişti nefericiţi i-au oferit pretextul perfect.

Dincolo de înlocuirile atât de dorite, rămâne un element de analiză foarte important. Acela că simpatia pentru Poliţie crescuse imens după manifestaţia de la Cotroceni. Angajaţii ei deveniseră populari, curajoşi, demni de stimă. Se ştie bine, Poliţia nu s-a bucurat niciodată de un grad mare de încredere, aşa cum este cazul Armatei, de exemplu. Ei bine, gestul impetuos de a demonstra împotriva conducerii statului şi abuzurilor practicate constant de aceasta adusese Poliţia într-o lumină favorabilă.

Au fost de-ajuns 4 focuri de armă într-o cafenea din Piatra Neamţ. Şi totul s-a întors din nou împotriva acestei instituţii esenţiale pentru democraţie. Trei din patru gropari au fost chiar unii reprezentanţi de vârf ai săi. Prin prostiile făcute şi spuse. Al patrulea este chiar regizorul filmului de groază, în care Poliţia a trecut de la extaz la agonie în doar două luni. A revenit practic de unde plecase, înaintea gestului de curaj din septembrie. Poate chiar mai jos.

Total Revenge – o peliculă turnată în studiourile de la Cotroceni. Un alt film prost pentru ţară, acelaşi regizor mare.