Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La Washington se deschid lucrările Senatului, iar momentul se cuvine marcat cu fast. Vicepreşedintele Joe Biden e amfitrionul sărbătorii. Afabil, destins şi curtenitor. Printre musafirii veniţi acolo cu familiile, un ţânc de vreo cinci anişori. Neastâmpărat foc şi curios cât zece. Prichindelul se zbenguie ghiduş, şi într-un moment de neatenţie şterpeleşte hârtiile pe care era scris discursul înaltului demnitar. Gazda mimează îngrijorarea, se zbuciumă, chipurile, de ceasul rău, prins fără fiţuică. Copilul îşi ţine cu străşnicie "prada" între degeţelele gracile şi nici vorbă să cedeze. Chicoteşte zburdalnic şi fuge prin imensa încăpere. Adjunctul lui Obama îl ademeneşte în cursă, pitindu-şi în palmă o monedă. "Dacă ghiceşti unde am ascuns-o, e a ta !", îl îmbie amăgitor pe micuţ şi-i întinde mâinile strânse în pumni! Zvârluga se opreşte din ţopăială, cam neîncrezător, dar în cele din urmă intră în jocul maturului său "licurici". Ca-n fiecare film american, sfârşitul este "happy". Puştiul nimereşte ascunzătoarea bănuţului şi premiul este chiar moneda momeală. Se săvârşeşte schimbul, şi lumea râde hollywoodian, cu dinţii dezveliţi dezinvolt până la gingii.
Scurta secvenţă e mai mult decât o ştire sprinţară, pescuită de televiziunile noastre de nişă. Al doilea om al Americii a predat în direct lecţia de bază a capitalismului: câştigul din orice! Şi reciproc, de e posibil! Başca amoralitatea tranzacţiei, întrucât banul trebuie să circule dincolo de zăplazurile eticii. Vasăzică, un pişpirel ia ceva ce nu-i aparţine şi nu păţeşte nimic. Măcar o privire mustrătoare sau o dojană aspră, o palmă lămuritoare. Nicidecum. Dimpotrivă, cei din jur, oameni în toată firea, se amuză senin, încurajându-l pe "delincvent". Culmea, dar ştrengarul are şi de câştigat din furtişagul inocent. Aşadar, scopul scuză mijloacele, contează numai profitul şi respectarea cuvântului dat. Totul este permis, cu o singură condiţie însă: preţul să fie plătit! Restul e pierdere de vreme. Câştigul mişcă dintotdeauna capitalismul şi nimeni nu se iroseşte în întrebări stupide, care să limpezească circuitul banului. Important e să-l obţii, să-l înmulţeşti şi apoi să-l speli. Să-l pui la muncă, mituind în stânga şi-n dreapta, ori târguind legislatori, magistraţi, poliţişti, miniştri şi ziarişti. Îndeosebi onorabilitate, cu osebire onorabilitate! Mâine-poimâine, crescând, băieţelul cu pricina nu se va opri aici. Va fura şi va tâlhări, va escroca şi va ucide de dragul ispitei băneşti, va şantaja şi va corupe, fiindcă bancnotele nu au miros. Căci întotdeauna cineva aşteaptă să-şi primească preţul, să fie cumpărat întru propăşirea capitalismului.
Când nu mai e posibil târgul, insul îşi ia puşca din cuier şi o aşază cu cătarea înspre mulţimea nevinovată. Trage la grămadă, răzbunându-se pe orânduirea zămislită din furt, şantaj, corupţie şi concurenţă neloială. Asemenea descreieratului din Tucson, pornit să-şi secere semenii dintr-un sentiment de saturaţie. Saturaţia urii. Ţinta a fost, de data asta, o deputată, pe care n-a putut probabil s-o cumpere. Altfel n-ar fi ucis de pomană atâtea vieţi. Furia individului marginalizat şi excesul de libertate sunt spaimele noii ordini mondiale. Nu mi-am imaginat vreodată că libertatea este atât de greu de suportat! Gloanţele frustrării zbârnâie deasupra capului nostru oriunde capitalismul şi-a scos din tenebre ipochimenii însetaţi de sânge. Sângele unei dreptăţi târzii şi mincinoase. Iar dreptatea târzie şi mincinoasă devine nedreptate.
Cândva un loc al liniştii şi netulburării, România a păşit grăbită în ospiciul crimei transnaţionale. Recuperează inconştient decalajul de sordidul lumii periculos de libere, al cărei "opiu" ne-a luat deja minţile. Pistolarii îşi fac de cap, tâlharii şi violatorii umblă nestingheriţi pe stradă, interlopii s-au încârdăşit cu politicienii şi au încălecat instituţiile statului. Estorcări de fonduri, licitaţii măsluite şi deturnări de hălci bugetare, asfaltatori multimiliardari şi şosele de ev mediu. Şcoli părăsite şi spitale dezafectate, pensii şi lefuri masacrate, sinucideri cu duiumul, oraşe betege şi sate cavou cu cadavre neîngropate. Speranţe schingiuite şi autism internautic. Teroarea şi sărăcia s-au întins ca pecinginea pe chipul desfigurat al ţării. Molima capitalismului românesc e în plin avânt şi, zău, dacă s-ar fi găsit unul să-l urecheze pe poznaşul acela din biroul lui Biden, temerile mele n-ar mai fi existat.
