Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De luni bune, adepţii creşterii economice susţinute de inflaţie încearcă o paradoxală stare de îngrijorare. Inflaţia a ajuns la pragul de jos şi ei cred că e în pericol creşterea economică. Deşi, niciodată acolo unde s-a semănat inflaţie nu a răsărit mai mult PIB.
În toată lumea, PIB-ul e calculat în preţuri comparabile, fiind degajat de orice efect inflaţionist. Aşa că inflaţia nu doar că nu stimulează PIB-ul, dar provoacă mari prejudicii creşterii economice.
Rata inflaţiei are, desigur, o importanţă cardinală. Fiindcă ne arată mişcarea preţurilor de la o lună la alta, de la un an la altul, comparativ cu dinamica veniturilor. Şi ne mai arată mărirea sau decăderea banilor, puterea lor de cumpărare. La noi, în ţările vecine şi în ţările dezvoltate, ajutându-ne să înţelegem unde suntem şi unde trebuie să ajungem.
Ne comparăm cu ţările din Uniunea Europeană, cu alte ţări din lume fiindcă facem comerţ cu aceste ţări. Şi, importând sau exportând, punem în relaţie directă inflaţia noastră cu inflaţia lor. Inflaţia ajunsă la pragul de jos e o binefacere, deşi ne mai confruntăm cu un climat inflaţionist; şi deşi mai există pericolul ca banii în plus să fie înghiţiţi de preţuri în loc să ajungă în afaceri ori în investiţii. Recapitulând, voi nota că nu există niciun motiv să ne temem de faptul că se consolidează dezinflaţia la niveluri comparabile cu media europeană. Dimpotrivă, acest fapt este un motiv de încurajare, pentru că vedem cum creşte puterea de cumpărare şi avem şanse ca, într-un viitor apropiat, să vedem şi cum cererea agregată iese din zona ratelor “leneşe” şi începe să se grăbească, exprimând consum şi investiţii de natură să stimuleze producţia internă. Oricât de mare ar fi preţul dezinflaţiei, nu trebuie să existe niciun fel de reţinere pentru a-l plăti.
Statisticienii înţeleg prin inflaţie creşterea generalizată a preţurilor de consum. Dacă analizăm definiţia inflaţiei în litera ei, vom trage concluzia că media pe 12 luni de 1,54 la sută, cât a fost rata inflaţiei în România în septembrie 2014, exprimă o creştere mică, de sub două procente, a preţurilor de consum. Desigur, a tuturor preţurilor. Şi important este faptul că toate preţurile – cu numai două excepţii, citricele şi ouăle – au fost calme în septembrie, în toate cele trei tablouri: mărfurile alimentare, mărfurile nealimentare, serviciile. Iată, aşadar, că ieşim din constrângerile trecutului foarte apropiat, când un număr restrâns de poziţii din coşul de consum făcea să explodeze rata inflaţiei.
Să adunăm: ţigări + combustibili + telefoane + medicamente. Patru poziţii în coşul de consum, între mii de poziţii, reprezentând bunuri şi servicii; aceste patru poziţii, care luni în şir au spart bugetele de familii şi au încărcat nota inflaţiei ani la rând, înregistrează acum creşteri zero. Căci, acum, nu s-au mai scumpit nici ţigările, nici combustibilii, nici telefoanele, nici medicamentele. Şi nici alimentele. Inflaţia e calmă la nivelul întregului ei tablou.
Citește pe Antena3.ro
