Privatizarea la gaze impinge nevoiasii la lemne

La actualul grad - redus - de liberalizare a pietei gazelor naturale din Romania, doar 130 de mari consumatori, considerati "eligibili", au dreptul sa-si aleaga furnizorii, desigur in functie de presupusul pret oferit de acestia prin negocieri. Din 2006, gradul de liberalizare ar urma sa creasca la 65%, circa 14.000 de consumatori devenind autorizati sa-si aleaga furnizorii. Alegerea libera este esenta operatiunii numite "liberalizarea pietei".

Semnificatia liberalizarii depinde de experienta pe piata a mai multor furnizori concurentiali. Aceasta conditie sine qua non nu prea este indeplinita pe piata romaneasca. Producator este practic unul singur: Romgaz, deocamdata in proprietatea statului. Mai produce ceva si Petrom. In rest, furnizorii sunt toti importatori. Bizareria este ca toti sunt companii occidentale, dar care se aprovizioneaza toate cu acelasi gaz - rusesc - motiv pentru care, gazul importat in Romania este mai scump de doua-trei ori decat daca ar fi importat direct din Rusia. Este adevarat, insa, ca nici Romania nu prea s-a straduit sa obtina gazul direct din Rusia, dar nici Rusia, din interese politice si comerciale, nu prea a dorit sa vanda gaze direct Romaniei. Intermediari in drumul de la producatori si importatori catre consumatori nu sunt decat doua companii de distributie: Distrigaz Nord si Distrigaz Sud. Ambele nu mai sunt romanesti, una fiind preluata de Ruhrgas (Germania) si cealalta de Gaz de France. Liberalizarea, in aceste conditii, este o biata glumita. Si ar fi doar o glumita daca n-ar fi atat de costisitoare pentru consumatorii casnici, mai ales ca producatorul principal (Romgaz) urmeaza si el sa fie vandut unei companii straine. Vasazica, o aceeasi structura de piata, cu absolut aceiasi actori. Se schimba doar proprietarii. Nu creste numarul producatorilor si distribuitorilor. Nici sursele de aprovizionare nu se diversifica. Atunci unde este liberalizarea?! Ce deosebire este fata de situatia de pana acum in care tot ciclul apartinea statului roman?! Daca asta o fi liberalizare sunt si eu popa!

Exista totusi o deosebire. Si inca mare! Ciclul se va realiza la preturi astronomic mai mari. Nu cumva cerute cum se mai crede, de UE - caci nefiind tarife comunitar stabilite la gaze in tarile membre, nu exista la ce sa se faca alinierea - ci impuse in procesul privatizarii. Care, trebuie spus deschis, pe langa avantajul important al stoparii neplatii consumului de energie de catre consumatorii de stat, va aduce si nefericirea tarifelor fabuloase.

UE are o implicare doar indirecta in problema. Privatizarile energetice au fost conditii ale aderarii. Iar companiile cumparatoare - de altminteri din Uniunea Europeana - au conditionat preluarile nu numai de aducerea preturilor de livrare a gazelor romanesti la nivelurile celor din import, dar si de abilitarea de a creste tarifele. Doua lovituri au fost date astfel de capitalul vest-european. Pe de o parte, compania - desigur tot vest-europeana - care va prelua la privatizare Romgaz si-a garantat profituri exorbitante, iar, pe de alta parte, companiile de distributie si-au asigurat castiguri certe, caci au monopolul distributiei si il vor pastra cel putin in cazul consumatorilor casnici. Cand, de la 1 iulie 2007, vor fi si acestia autorizati sa-si aleaga furnizorul, vom asista la o noua glumita. Caci nu poate fi vorba de altceva atat timp cat datele concrete ale pietei n-au vreo legatura cu liberalizarea: practic un singur producator, o singura sursa de import, doar doua companii de distributie! Liberalizare poate doar in sensul ca, la preturile apocaliptice la consum, nevoiasii vor fi liberi sa se intoarca la lemne!