Proştii şi penalii din arbitraj

Bocăneală este deja un nume făcut în arbitrajul românesc. Nu mă refer la sonoritatea bolovănoasă a inscripţionării sale din buletin. Din acest punct de vedere, omul nu are nici un merit. În cont propriu fluieraşului putem trece însă liniştiţi talentul prin care el a ales scurtătura spre celebritate. A forţat tradiţia istoricăa Ceahlăului până la iritarea la maximum a plăieşilor din Cetatea Sucevei, şi-a încasat cu talent porţia de scatoalce şi astfel a îngropat bătrâna performanţă a Crăciunescului, cel fugărit cu mulţi ani în urmă de fotbalişti cu nervii la pământ.

 Între Bocăneală şi Crăciunescu există totuşi o diferenţă de timp şi obişnuinţe. Cafteala încasată de Crăciunescu a avut efecte durabile. Pecetea victimei a aureolat falca încleştată a olteanului pe parcursul unei cariere aproape plictisitor de lungă, prelungită artificial chiar şi dincolo de momentul retragerii din activitate. Bocăneală, în schimb, s-a născut să trăiască vremuri mai agitate, vremuri în care muşchiul tresare nervos la tot pasul. Falca şi pumnul se întâlnesc unde nu te aştepţi, cu şi fără motiv. Trăim prea repede, iar cafteala a devenit o altfel de comunicare rapidă. În aceste condiţii mă tem că performanţa de încasator a lui Bocăneală nu o va egala ca durabilitate pe cea realizată de Crăciunescu. Sunt convins că nici nu va trece anul de suspendare a celor care l-au agresat pe Bocăneală şi un alt erou va apărea pe firmamentul arbitrajului. Premisele sunt coapte. Câteva tentative s-au consumat deja. Gică Mihali a fost pe punctul de a rupe lanţul în matineul fotbalistic al Clujului. Vasile Balaş a anulat un gol valabil celor de la Universitatea pe semnalizarea eronată a asistentului Sorin Caia, gol care ar fi adus victoria gazdelor. Discursul calm despre eroarea neintenţionată şi sancţionarea binemeritată a arbitrului nu compensează în nici un fel paguba de puncte din clasament. Iar aceste pierderi irecuperabile justifică într-un fel furia nestăpânită a lui Gică Mihali. În aceeaşi situaţie s-a aflat şi Ionuţ Popa. La Mediaş, ieşenilor le-a fost scoasă mingea din poartă de diminutivul Ionuţ Babadac. Şi în acest caz se poate vorbi despre viciere de rezultat. În fine, discursul cel mai bine articulat pe această temă i-a aparţinut lui Sorin Cârţu. După egalul Pandurilor din Tg. Jiu cu Gloria Bistriţa, Cârţu a vorbit despre tradiţia de 20 de ani a unui sistem păgubos, cel cooperatist. Sistemul îmbătrânit în viciu şi tinereţea lui Istvan Kovacs creează imaginea schimbului de generaţii fără schimbarea de atitudine.

Nu mă erijez în arbitrul conflictelor din fotbal. Nu am suficientă informaţie pentru a distinge indiscutabil între proştii şi penalii din arbitraj. Am însă convingerea că lăcomia funcţionează în fotbal, că şpaga este mai mare decât baremul, că sunt fluieraşi capabili să accepte preţul pumnilor dacă vor fi anesteziaţi prin efectul buzunarelor doldora. Tot la fel de convins sunt şi de faptul că hoţia va continua câtă vreme potera refuză să-şi facă datoria.