PSD, un ApR mai mare

Chiar daca nu s-a spus fatis, tentativa unui grup mai mult sau mai putin important de a pleca din PSD a fost descurajata de sforarii sefi prin invocarea cazului ApR.

Nu-i exclus ca si Adrian Nastase sa fi fost bantuit nitel de spectrul lui Teodor Melescanu.

La o privire superficiala, miscarea anuntata de Adrian Nastase prin intermediari are toate notele celei faurite de Teodor Melescanu in 1997.

La Congresul PDSR din 20-21 iulie 1997, doisprezece deputati si doi senatori alesi pe listele partidului s-au desprins sub conducerea lui Teodor Melescanu si au format un nou partid: Alianta pentru Romania. Un timp, miscarea a parut a fi incununata de succes. Presa anti- PDSR, dar mai ales, anti-Iliescu, nu ostenea a scalda noul partid in laude. La alegerile locale din 2000, formatiunea a inregistrat un succes rasunator: locul trei.

Scrutinul din noiembrie 2000 a dat insa APR lovitura de gratie.

Teodor Melescanu a obtinut un chinuit 1,8%. Partidul s-a pricopsit cu un procentaj sub pragul de intrare in Parlament.

Spectrul Teodor Melescanu se bazeaza asadar pe cateva note asemanatoare cu tentativa lui Adrian Nastase. Ca si Teodor Melescanu la vremea respectiva, Adrian Nastase a vrut sa plece din partid nemultumit de situatia impusa de ceilalti. Ca si Teodor Melescanu, Adrian Nastase s-a gandit sa se aventureze pe cont propriu. De aici, o concluzie: ca si in cazul Teodor Melescanu, plecand din PSD,

Adrian Nastase si grupul sau vor regreta.

In realitate, intre momentul 1997 din viata PDSR si momentul 2006 din viata PSD sunt doar cateva note asemanatoare. Si acelea superficiale. Iscodite cu atentie, cele doua momente difera ca de la cer la pamant.

Cea mai importanta deosebire consta in situatia PDSR din 1997 si situatia PSD din 2006.

Inca de la 26 noiembrie 1996, la scurt timp dupa alegeri, Ion Iliescu se inscrie in organizatia PDSR a Sectorului 1 si preia autoritar fraiele partidului. Din acel moment, PDSR devine partidul lui Ion Iliescu. Dat fiind ca formatiunea nu se modernizase aproape deloc intre 1992 si 1996, lui Ion Iliescu i-a fost extrem de usor sa-i imprime un mesaj de formatiune aflata la stanga stangii. Politica guvernarii CDR a fost in permanenta atacata in punctele sale de politica de dreapta. Mai mult, guvernarea CDR a fost atacata in punctele sale de europenism. PDSR-ul lui Ion Iliescu s-a opus retrocedarii, luand partea chiriasilor, restructurarilor si privatizarilor, luand partea celor loviti de reforma, razboiului din Iugoslavia, deschiderii dosarelor comunismului.

Ruperea grupului Melescanu s-a facut in numele nevoii ca PDSR-ul de dupa 1996 sa se deplaseze spre dreapta si spre europenizare. Astfel ca, in clipa cand s-a constituit Alianta pentru Romania, PDSR-ul lui Ion Iliescu s-a pomenit cu un cadou neasteptat: existenta la dreapta sa pe scena politica a doua partide de stanga, cu vadite note de social-democratie europeana: ApR si PD. Aflata in opozitie, ApR a avut multe puncte comune cu politica coalitiei de la guvernare. Sau, ma rog, nu suficient de radicala de stanga, incat electoratul s-o perceapa ca fiind net opusa celei practicate de putere. Socul descumpanitor produs de reformele radicale ale guvernarii CDR si gestionarea catastrofala a acestor reforme au dus la o masiva deplasare a electoratului spre stanga.

Fie si din aceasta simpla retrospectiva se poate deslusi una din uriasele diferente dintre cele doua momente: 1997 - PDSR, 2006 - PSD.

Gratie Congresului din aprilie 2005, lui Ion Iliescu nu i-a mai reusit manevra din 1996. Presedinte al partidului a ajuns Mircea Geoana. Prin program, prin imagine, prin prestatie, un lider social-democrat de centru-dreapta. Un fel de Teodor Melescanu ajuns in fruntea PDSR.

Eforturile lui Adrian Nastase de a intra in Internationala Socialista au deplasat partidul spre centru-stanga. Mircea Geoana a continuat aceasta stradanie. Din aprilie 2006 pana acum, PSD a dus o pronuntata politica de centru-stanga. Atat de pronuntata, incat cu greu s-ar putea deosebi de politica asumata de coalitia de guvernamant.

Am putea spune, fara a gresi, ca PSD a devenit un soi de ApR mai mare.

In aceste conditii, plecarea lui Adrian Nastase din PSD nu poate fi comparata cu plecarea lui Teodor Melescanu din PDSR, decat daca Ion Iliescu pune mana pe PSD si il deplaseaza vizibil spre stanga. Pana atunci, PSD ramane un soi de ApR mai mare. Cu toate caracteristicile ApR de la vremea respectiva. Si, nu-i exclus, cu acelasi destin electoral.