În plin scandal Betancour (preşedintele Sarkozy este acuzat de a fi primit o donaţie în schimbul muşamalizării transferului în străinătate a unor importante sume de bani sustrase impozitării), francezii indignaţi de corupţia conducătorilor lor află că, urmare a unor infracţiuni comise de câţiva romi francezi, Guvernul Franţei a decis să-i expulzeze pe romi în România.
Dacă sora mai mică şi francofonă (supranumită "Tzigania") nu cooperează, va fi sancţionată prin refuzul admiterii în spaţiul Schengen. Între apărarea integrităţii morale a propriilor lideri şi cea a securităţii personal-naţionale ameninţată de alogeni, bunii francezi şi-au îndreptat atenţia asupra celei din urmă. Se combate corupţia deportând romi!
Şantajul Schengen este folosit şi de Comisia Europeană; de astă dată pentru combaterea corupţiei în România. Neputându-i-se sugera soluţia deportării romilor, acesteia i se cere să îşi încalce Constituţia, să confişte averi fără hotărâre judecătorească, să condamne în baza unor legi neconstituţionale, să ignore hotărârile Curţii Constituţionale, să acorde puteri judiciare unor instanţe paralele celor judecătoreşti, să răstoarne prezumţia de nevinovăţie, să menţină cu bani luaţi de la pensionari sau din bugetele învăţământului, sănătăţii şi armatei, instituţii necunoscute aiurea (precum ANI sau DNA), independent de faptul că acestea s-au dovedit ineficiente şi după ce au participat pe faţă la coruperea vieţii politice româneşti, s-a descoperit că sunt ele însele corupte material.
În spatele acestor reţete se află de fapt capitalele eurosceptice. Dacă unele dintre ele au sprijinit intrarea României în UE, au făcut-o tocmai spre a putea crea apoi mitologia unor state-problemă a căror prezenţă nu ar permite construirea Europei politice. Este ciudat să vezi cum Marea Britanie arată cu degetul spre Bucureşti după ce un fost prim-ministru britanic a fost acuzat că a acţionat ca agent al unor firme care i-au finanţat campania electorală sau după ce s-a dovedit că parlamentari britanici au folosit bani publici până şi spre a-şi coafa căţeii; ori să constaţi că blocarea justiţiei în procesele anticorupţie prin legi "dedicate" adoptate în Italia nu-i tulbură pe olandezi.
Revenind la romi, câteva întrebări se impun. Care este ţara de origine a romilor? Sub aspect etno-cultural, nu este nici unul din statele UE. Sub aspect cetăţenesc, în lipsa unui act de identitate, cine şi cum stabileşte? Ce importanţă are etnia când este vorba despre infractori? De ce să fie deportaţi romii care nu au săvârşit infracţiuni, iar nu şi medicii, profesorii, inginerii români care s-au stabilit în afara României şi contribuie la dezvoltarea unor state care nu au investit nimic în ei? Pot fi lipsiţi anumiţi cetăţeni europeni, pe criteriul etnic, de dreptul la liberă circulaţie? Pot fi transformate unele state membre în ghetouri pentru romi?
Pentru noi mai ales o întrebare este obsedantă: de ce toate aceste mizerii logice, politice şi morale sunt deversate în România? Pentru că am ajuns o naţiune în letargie care nu are tăria şi mândria să refuze lecţiile de cinste date de corupţi şi cele de europenism date de naţional-populişti. Brandul României a fost găsit: pubela UE!