Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Avem două instituţii, una naţională, Guvernul României , şi cealaltă internaţională: FMI. Amândouă îşi desfăşoară activitatea cu fonduri publice, pe care le alocă în conformitate cu legislaţia internă, respectiv, cu tratatele internaţionale. Motiv pentru care, în ambele cazuri, plătitorii de taxe şi impozite au dreptul să ştie cum sunt alocaţi banii pe care-i dau autorităţilor. Bunăoară, când FMI negociază cu Guvernul, românii ar trebui să ceară stenogramele negocierilor. Ei au mandatat Executivul - e adevărat că nu direct, ci prin intermediul Parlamentului - şi sunt îndreptăţiţi să vadă dacă sunt reprezentaţi în mod real.
Iar afişarea discuţiilor e importantă pentru a observa cum susţin autorităţile problematica abordată. Publicul român merită acest exerciţiu de transparenţă, deoarece plăteşte taxe şi atunci e necesar să ştie pe ce dă banii.
De pildă, e bine să afle ce instituţie susţine necesitatea realizării reformele structurale şi micşorarea cheltuielilor publice, şi cine pledează pentru o majorare a taxelor şi impozitelor, care să reprezinte un suport pentru cheltuielile guvernamentale în creştere, ce sunt legate de rezistenţa la reformă. Spun asta, fiindcă în urmă cu zece ani şeful misiunii FMI, Neven Mates, preciza: “Nu faceţi reforme în economie, e treaba voastră, dar va trebui să plătiţi...”.
Iată cât de important este să vedem ceea ce s-a vorbit, pentru că declaraţia de mai sus sugerează că FMI pledează pentru restructurare, însă Guvernul propune ca aceasta să fie substituită prin plata unor impozite mai mari. Ce fel de impuneri? Taxe pe proprietate? Păi, nici nu s-a împiciorogat bine capitalismul în România şi ne apucăm să-l reprimăm?!
Acestea sunt lucrurile pe care români trebuie să le ştie, şi în special mediul academic, unde pot avea loc dezbateri. Pentru că oamenii sunt sătui de contracte de privatizare secrete şi de creşterea impredictibilă a taxelor şi impozitelor. Mai mult, le e indusă permanent ideea că Guvernul e personajul pozitiv şi FMI ar fi vinovat pentru tot ceea ce li se întâmplă rău. Dacă este aşa, acest fapt trebuie să rezulte limpede din stenograme, care ar trebui date publicităţii în totalitate, pentru a nu fi vreun guvern de după 1990 discriminat.
Sigur că atunci când aceste discuţii vor putea fi citite în ziare, opinia publică va avea ocazia să-şi dea seama de abilităţile şi disponibilitatea la compromis a participanţilor la negocieri. Şi acest demers pentru transparenţă este legitim dacă ne uităm că datoria publică s-a triplat în timpul crizei, vădind un management guvernamental prost, în ciuda faptului că am fost asistaţi de FMI.
